slow reading

dupa ce am devorat cartea de la postul anterior ma reintorc la proust si continui cautarea timpului pierdut cu volumul 2; imi pare doar rau ca nu-i deja vacanta ca sa nu trebuiasca sa citesc in metrou o carte care cere un fotoliu adanc langa o soba( sau un calorifer), un ceai de portocale si o matza in brate.


si pentru ca n-am apucat sa ma laud cu ce mi-a pus mosul in ghetute, o fac acum :D

my favourite pastime

pui aproape chinezesc si the giant poale-n brau

inainte de a fi bagat la cuptor:



si dupa:






reteta de pui e cea de aici, retata de poale-n brau la cerere, ca mi-e lene acu' sa scriu :)

despre traduceri si note de subsol

Nu sunt o experta in traduceri, am foarte putina experienta in acest domeniu,dar stiu ca meseria de traducator presupune foarte foarte multa munca. Ea presupune cunoastera la prefectie a doua limbi: cea din care traduci si cea in care traduci.
Mai stiu ca ' a traduce' inseamna sa transpui un text/ o fraza dintr-o limba in alta, ori de cele mai multe ori nu exista echivalente perfecte intre cuvine, ori un cuvant nu poarta aceeasi incarcatura semantica( si/ sau culturala) in cele doua limbi cu care operezi. Si asta-i inca partea usoara: cand ajungi la expresii sau jocuri de cuvinte 'a traduce' devine deja un lucru extrem de dificil.

Aici intervin notele de subsol: cand nu poti transpune perfect, explici intr-o nota de subsol ceea ce a vrut sa spuna autorul si de ce limba in care traduci nu detine mijlocul de redare perfecta.
Dar notele de subsol mai au si alte menire, aceea de a educa cititorul si de a face intelesurile clare. Nu intotdeauna un nume sau o situatie la care face referire autorul sunt clare pentru cititor, si atunci un bun traducator( sau redactor) si o buna editie a unei carti va explica printr-o nota de subsol ce anume inseamna mentiunea respectiva. Stiu ca notele de subsol ingreuneaza lectura, dar sunt carti ( v. " Ulysses" de J. Joyce)la care notele explicative insumeaza cat inca un volum, dar fara de care lectura este imposibila.
Din aceasta cauza mi se pare ca este absolut pacat ca o initiativa atat de frumoasa ca aceea pe care a avut-o editura Leda de a reedita " In cautarea timpului pierdut" in 6 volume frumos aranjate si ingrijite, sa sufere din cauza neglijentei traducerii.

lectura obligatorie

"Despre clovni-Dictatorul si Artistul" de Norman Manea


Cu Norman Manea 'am facut cunostinta' odata cu romanul 'Intoarcerea huliganului' roman care mi-a deschis multe porti de lectura.
'Despre Clovni' este o culegere de articole scrise de N. Manea la Bard College si publicate prima oara in Roamania in 1997, insa fara doua dintre articolele cheie.

M-a impresionat foarte mult articolul " Felix culpa" care aduce in discutie pozitia lui Mircea Eliade vis-a-vis de simpatiile sale legatde de Garda de Fier si Nae Ionescu. Termenul de ' vina fericita' este folosit chiar de M Eliade care spunea in 1985 ca <<"fara acea 'felix culpa' (discipol al lui Nae Ionescu ), as fi ramas in tara. In cel mai bun caz, as fi murit de tuberculoza intr-o inchisoare">>.
Eseul lui Norman Manea ( blamat de presa romanaesca ca distrugator de valori nationale) nu arata cu degetul vina unui mare carturar, ci din contra, incearca sa explice contextul politic al perioadei intrebelice si 'deruta' multor intelectuali romani. Din aceasta cauza multe ziare internationale au considerat ca este mult prea ' bland' si chiar incearca sa scuze pozitia lui M. Eliade din acea perioada, pozitie pe care de altfel Eliade nu a explicat-o clar niciodata. Norman Manea nu vrea sa puna pe tapet vina de a fi fost simpatizant legionar, ci vina de a fi ramas dator cu o explicatie, niciodata data.

Cartea trebuie citita nu doar pentru acest articol, ci pentru ca eseurile adunate in ea fac tabloul unei epoci ( i.e epoca comunista) inca inconjurata de adevaruri nespuse, inca mistificata in gloria ei de aur si ale carei doctrine si idei au fost si sunt inca perpetuate. Am fost socata sa descopar urmatoarea fraza-adevar in epoca de aur <<" Romania a fost singura tara care a refuzat sa deporteze everii in lagarele de exterminare naziste">> fraza pe care eu am invatat-o din manulul de istorie, 7 ani dupa Revolutie !!!.

mama poate sa fie ' mandra' de mine

meniul de astazi arata asa: ciorba de legume, rasol de vacuzta, friptura de vacuza cu sos de vin si cartofi natur, si la desert melci cu mere, nuca si migdale.
Voiniceste m-am apucat la ora noua treizeci de treaba. 4 ore mai tarziu eram in stadiul asta:
-friptura de vacautza a iesit, dar prea avea gust de vaca; (alex a faost un dragut si a mancat totusi)
-cartofii i-am uitat la fiert asa ca i-am facut piure.
-la rasol am renuntat deoarece desi am fiert 4 ore! la carnea aia de vaca la ora 1,30 aveam mai multe sanse sa fac din ea un pantof decat ceva cat de cat comestibil.
-prima tura de melci a iesit relativ ok, bunutzi, a doua insa arata ca o omida uriasa, arsa pe deasupra si cam necoapta inauntru.

partea buna: ne-a ramas o jumatate de castron de migdale si nuci prajite.

alti biscuiti cu ciocolata

retata am luat-o de la Diana cu mentiunea ca in loc de margarina am folosit unt, in loc de ghimbir am pus esente de vanilie si portocala si n-am pus bicarbonat.
Biscuitii au iesit foarte buni, mai crocanti decat ceilalti.

Turta dulce

Ingrediente:
300g faina
250g zahar fin
4 oua
o ceasca ulei

1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat
esente
cuisoare
1 lamaie

250 g miere (matza pe masa de lucru e optionala)


se bat albusurile spuma cu o treime din cantitatea de zahar.


separat, se amesteca bine bine restul de zahar cu galbenusurile, apoi se adauga jumatate din cantitatea de ulei si se amesteca; punem faina cernuta, bicarbonatul stins in jumatate de suc de lamaie, restul de ulei, mierea, esentele ( eu am pus portocale si rom), scortisoara si se amesteca bine pana obtinem o compozitie omogena.

incorporam apoi albusurile; cu cat compozitia e mai aerata cu atat turta dulce va fi mai pufoasa.

turnam compoztita intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si adaugam cuisoarele.



dam la cuptor aproximativ 20 de minute. Intre timp scoatem sucul din cealalta jumatate de lamaie si-l amestecam cu 3-4 lingurite de zahar pudra pentru a obtine glazura.
cand turta dulce e gata o scoatem si o ungem cat e calda cu glazura din zahra si lamaie.

Gata! e aboslut bestiala, cine nu ma crede sa incerce ;)

“Afara din adapost” de David Lodge

Pentru mine D. Lodge e ca un fel de Lewis Carroll. Personajele lui par mereu sa patrunda intr-o lume complet noua, paralela cu a lor, si care le fusese straina pana atunci. Aceasta se intampla in foarte multe dintre romanele sale, de exemplu in “ Ce mica-i lumea” sau “Meserie” ori ‘ Vesti din Paradis’. Pana si in “ Terapia” Tubby Passmore descopera o lume care traieste si respira dincolo de ipohondria si trairile lui interioare.

La fel ca L. Carroll, David Lodge ridiculizeaza rigiditatea si principiile britanice, mai ales pe cele catolice, punandu-si personajele in cele mai neobisnuite situatii , complet opuse experientelor lor obisnuite.

Aceasta este si povestea din “ Afara din adapost”. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Timothy, 16 ani, catolic constiioncios si obsnuit cu rationalizarile de tot felul din timpul razboilului si de dupa ( care se pare ca in Marea Britanie au durat mult mai mult in comparatie cu celelalte tari occidentale) pleaca in Germania, la Heildelberg, sa-si viziteze sora, pe Kate, care lucreaza ca secretara pentru armata americana. Acolo descopera o lume complet opusa fata de restrictiile de acasa. Permisul special pe care i-l da Kate ii ofera acces la mormane de mancare, cele mai bune conditii de cazare si distractii nelimitate, punand la incercare inclusive virtutea tanarului vizitator.

Dupa cum marturiseste autorul aceasta este cartea sa cea mai biografica, ea plecand de la un fapt real : pe cand avea 16 ani D Lodge a calatorit singur in Heildelberg, Germania, sa-ti viziteze o matusa. Armata americana si civilii afiliati ei erau singurii care aveau banii si libertatea de miscare pentru a profita din plin de hotelurile de lux, statiunile de recreere, restaurantele , casinourile si terenurile de golf ale unei Europe care inca isi revenea dupa razboi

I made cookies

reteta e asta, am luat-o de la laura adamache, cu mentiunea ca am copt biscuiteii la cuptor normal, pe care l-am lasat sa se incinga bine inainte si i-am lasat cam 25 de minute, dar m-am mai jucat la intensitate;











si pentru ca mi-a mai ramas ciocolata topita, m-am jucat pe o bucata de carton :D

daca nu-i, nu este

' Dilemataca' de noiembrie ne recomanda: un volum de corespondenta intre doi scriitori, un CD, un magazin de mancare, un articol aparut in ' Observatorul cultural' in 2005 si un volum de poezie.

Tiganii, aurul si diamantele

de Samson Iancu, ed. Tim, Resita 2009

Yuki:
O carte absolut fabuloasa despre viata emigrantilor romani in Europa, imediat dupa Revolutie.
Autorul, Sami, cum ii spun prietenii, a emigrat in Franta, la Paris, cu 11 dolari in buzunar si un rucsac in spate in care avea copilul cel mic. Pentru a se intretine si pentru a putea trimite bani familiei care ramasese in tara practica diverse meserii, de la sofer, aruncator de cutite la circ, agent de paza in magazine pana la detectiv particular. A locuit in case dezafectate, propuse pentru demolare, in masina, a dus copilul la gradinita si a avut grija sa nu lipseasca o zi de la scoala. Descopera pe strazile Parisului Brocante, sau pietele de vechituri, si o data cu ele, pasiunea pentru bijuterii; cu cativa franci cumpara bijuterii vechi, de aur, pe care le reconditioneaza sau vinde pur si simplu aurul la gram.
Momentan, Sami are propriul magazin de bijuterii la Paris si marca proprie de bijuterii, si lucreaza la volumul doi al cartii, care dupa cum mi-a promis, va fi mult mai frumos si mult mai deosebit.
***
Cartea are o oralitate foarte mare, uneori auzim 3 Sami in acelasi timp: cel care scrie la laptop, cel care este in Franta si plange de dorul copiilor si cel care traieste din plin actiunea. In ciuda unor lipsuri ( ar fi avut nevoie de un redactor mai bun), este foarte usor de citit. Curge; e ca si cum ai sta pe o banca intr-un parc, iar Sami e acolo langa tine si-ti povesteste despre Cornel, vagabondul analfabet cu vila la Nisa, despre Franklin, sotia parizianca si geloasa, despre viata in lagarale de emigranti si nu in ultmul rand despre pietre pretioase.
" Puritatea acestor diamante nu se poate observa niciodata la suprafata. Cu cat patrunzi mai mult in interior, cu atat poti sa-ti dai seama de identitatea si de valoarea lui. Pentru mine, nu exista diferente intre oameni, fiecare dintre noi este un diamant. " ( pg. 170).

Alex:
eu unul n-o sa scriu prea multe despre carte. am cateva chestii de zis doar. am inceput cartea ieri dupa-amiaza si n-am putut s-o las din mana pana n-a fost gata. asta rar mi se intampla. asa cum zicea si yuki, e ca si cum as sta cu sami la o cola si mi-ar povesti.
la sami am admirat simplitatea exprimarii si modestia de care a dat dovada intotdeauna in scrierile sale de pe cafenea, faptul ca nu s-a laudat vreodata cu ceva din ceea ce este, desi are tot dreptul.
din carte reiese de asemenea curajul cu care acest om ia viata in propriile maini, uneori cu forta, alteori cu tandrete. este curajul omului trecut prin multe situatii, curajul omului ce a trait din plin fiecare secunda.
nu stiu ce sa mai spun, felicitari sami pentru carte si pentru tot ce ai reusit sa faci, abia o astept pe urmatoarea, si daca ai nevoie de un fotograf sa ma anunti :)

Ochi-de-pisica

de Margaret Arwood
ed. Leda, Bucuresti, 2008

Margaret Atwood este o descoperire recenta pentru mine, n-am citit decat doua carti de ea, 'Penelopiada' si aceasta, insa este o autoare care m-a cucerit de la prima lectura. Asta probabil pentru ca am inceput cu cartea care trebuie, caci daca as fi dat intai de " Ochi de pisica" nu stiu. In ciudat sfatului lui puck, care m-a avertizat ca e tradusa ingrozitor de prost, am cumparat frumusel cartea si am purces la citit.

Horror, grozaviile incep inca din prefata care, culmea, e scrisa in limba romana! si unde se fac incurcaturi de personaje, iar informatiile oferite sunt incomplete ( primul sot al lui Elaine e Jon, nu Ben, si nush cati dintre cei care au citit cartea stiau inainte sa caute pe google ca Premiul Guvernatorului General--echivalentul Pulitzer-ului american-- este cel mai important premiu canadian ).
Si incepem lectura porpriu-zisa, anevoioasa de altfel cand dai peste expresii de genul " coterie feminina", " suprafata carcinogena", " totul s-a petractat prin telefon" ( cuvinte care exista in dex de altfel) alaturi de expresii gen "s-o croiasca zdravan pe fundicul gol" , interjectia "iui", "sedem pe iarba si inlantuim papadii ", i se vedeau "chilotasii ", si nu-s decat la pagina 96.

72 de pagini mai incolo am dat peste fraza care mi-a schimbat perspectiva asupra modului corect de a te incalta: " pun sosetele groase de lana peste pantofi si-mi indes picioarele in cizme".

Intre timp alte personaje coboara pe "escalator" ( stiu, 'scara rulanta' era prea banal), tonul cuiva exprima "satiseala " ( pe asta nu l-am gasit in dictionar, nush ce a vrut sa zica), cineva isi aplica un "Band-Aid" ( ok, a lasat numele brandului ca in original, dar putea naibii sa explice intr-o nota de subsol ca-i vorba de un plasture), totul culminand cu cuvantul "sveter " care m-a sacait in tot romanul, caci da, tot englezescul ' pulover' wasn't good enough.

Trecand (cine poate) peste toate aceste scapari de traducere si/ sau tehnoredactare cartea este cu adevarat foarte buna, iar M. Atwood o scriitoare peste care ma bucur ca am dat, dar pe care o voi citi in viitor, pe cat posibil, in original.

pui cracanat pe cartofi si clatite japoneze

*pentru puiul cracanat: ingrediente obligaotrii: 1 pui si 1-2 kg cartofi.
*se curata cartofii si se trantesc bucatele nesimetrice in tava langa 5-7 catei de usturoi.
*se ia pui de gril de la piata, se spala bine si se taie in doua pe piept; se unge cu ulei din belsug, cimbru, sare grunjoasa, piper, busuioc si ce alte condimente ne mai trazneste prin minte( astea erau ingredinetle neobligatorii); se aseaza puiul peste cartofii din tava si se mai pune un pic de ulei si peste acestia,si un pic de apa, ca in poza:



cand e gata, arata asa:



*desert: clatite japoneze dupa o reteta furata de aici, cu mentiunea ca eu am adaugat esenta de rom in compozitie si ca nu mi-au iesit perfect rotunde :D

Memoriile lui Hadrian

Publius Aelius Traianus Hadrianus, imparat al Romei din 117 pana in 138, a ramas cunoscut in istorie ca unul dintre 'cei 5 imparati buni ai Romei'. Nascut in Italica, in apropierea Seviliei de astazi, a devenit succesorul lui Traian la tronul Romei cu ajutorul sotiei acestuia, Plotina, actul public legal de adoptiune nefacandu-se niciodata.
Ca imprat nu a continuat politica de cuceriri a lui Traian, preferand chiar sa renunte la unele colonii mult prea indepartate si greu de aparat, singrul conflict major fiind al doilea razboi iudaic care a dus la distrugerea Ierusalimului si schimbarea numelui provinciei din Iudeea in Palestina.

Hadrian ramane in istorie ca imparatul care a consolidat si stabilit granitele imperului roman, ca bun administrator si soldat, preferand sa strabata imperiul in lung si-n lat, in locul vietii linistite de la Roma. A fost initiatorul foarte multor lucrari de arhitectura, banuit a fi iubit Grecia si cultura greceasca mai mult decat pe cea romana, considerand-o superioara pe cea dintai.
Una dintre curiozitatile domniei sale ramane " Zidul lui Hadrian" din nordul Angliei, scopul acestuia fiind, se presupune, delimitarea frontierei de nord a Imperiului.
(sursa foto)

" Memoriile lui Hadrian" de Marguerite Yourcenar ( prima femeie primita in Academia Franceza) este scrisa sub forma unei lungi epistole catre Marcus Aurelius ( viitorul sau succesor). Imparatul rememoreaza si mediteaza asupra trecutului sau, descriindu-si ascensiunea sub Traian, prietenia si devotamentul fata de Plotina, politicile sale militare, dragostea sa pentru poezie, arta, filozofie.
Dupa cum declara autoarea in caietele de note inserate la sfarsitul cartii, s-a oprit asupra acestui personaj deoarece el a domnit intr-o vreme cand zeii isi pierdusera puterea, iar crestinismul nu se nascuse inca.

o alta leapsa furata

de aici; incepe sa-mi placa :D

1.Do you snack while you read? If so, favorite reading snack?
rar, doar cand mananc in oras singura, si atunci e mai degraba o problema de citit in timp ce mananc. imi place la fel de mult sa citesc si sa mananc, deci prefer sa ma consacru ambelor placeri individual.

2.Do you tend to mark your books as you read, or does the idea of writing in books horrify you?
da si nu, nu. am avut carti pe care faceam adevarate comentarii si mi se pare destul de nostim sa citesc o carte pe care si-a lasat si altcineva notitele.

3.How do you keep your place while reading a book? Bookmark? Dog-ears? Laying the book flat open?
da, da si da. indoi colturile cand cand n-am semn de carte, dar in ultima vreme incerc sa pun orice pe post de semn de carte, gen bonuri de la market sau listele de piata :D.

4.Fiction, Non-fiction, or both?
mai mult fiction, dar si non-ficiton, desi in orice text scris e un pic de fiction indiferent de cat s-ar vrea el de factual.

5.Hard copy or audiobooks?
cartea de hartie, no question about it.

6.Are you a person who tends to read to the end of chapters, or are you able to put down a book at any point?
depinde; daca sunt acasa si mai am putin pana la sfarsitul capitolului, citesc pana la capat; daca sunt in metrou sau in toata cartea nu-s decat 4 capitole uriase, ma opresc cand trebuie sa cobor.

7.If you come across an unfamiliar word, do you stop and look it up right away?
daca sunt acasa de obiecei da, daca sunt in metrou obviously not. Dar, daca un cuvant ' ma sacaie' rau si nu pot sa-l caut pe loc, il caut cand ajung home.

8.What are you currently reading?
" Memoriile lui Hadrian" de Marguerite Yourcenar--faina carte, faina rau, pacat ca mai am un pic si-o termin :(

9.What was the last book you bought?
'500 Activities for the Primary Classroom' :D

10.Are you the type of person that only reads one book at a time or can you read more than one at a time?
in ultima vreme cate una, dar n-am nicio problema sa citesc 2-3 in acelasi timp.

11.Do you have a favorite time of day and/or place to read?
in pat, langa calorifer, cu ceasca de cafea langa mine daca-i dimineata sau de ceai daca-i dupa-amiza si neaparat duminica.

12.Do you prefer series books or stand alone books?
n-am preferinte, mai ales ca eu consider ca seriile sunt de fapt aceeasi carte imparita in niste capitole mai mari publicate individual ;)

13.Is there a specific book or author that you find yourself recommending over and over?
consider ca anumiti autori sunt indispensabili( si nu, nu-s neaprat aia din canon), dar in general recomand carti in functie de persoana.

14.How do you organize your books? (By genre, title, author’s last name, etc).
dupa editura si colectie; sunt mai usor de aranjat in biblioteca asa, chiar daca asta inseamna uneori sa am un autor pe 3 rafturi diferite.

e pe furate, o ia cine vrea :)

hoinareli matinale

*am gasit aici un top al celor 100 de carti preferate de francezi. Ma intreb daca ar fi posibil sa se faca si la noi acelasi lucru si daca da, care sunt sansele ca pe locurile 1-20 sa nu se afle paulo coelho?

*daca v-ati intrebat vreodata ce fel de intrebari se pun in interviurile de la Oxford Univeristy si cam cum ar trebui sa raspundeti la ele, gasitit aici mostre de intrebari si raspunsuri. Universitatea a facut public pentru prima oara un astfel de mini-intreviu. Eu-s mandra de mine ca am stiut sa rapsund la intrebarea de la engleza :D

* am descoperit ca mi-e greu sa citesc un blog despre carti care n-are poze cu copertele cartilor. devine oarecum plictisitor si anost sa dai doar peste scris si iar scris. funny, nu-i asa :D.
mi-am dat seama de asta hoinarind pe aici de unde am sa si fur o leapsa faina rau :D.

tristeti tabietale

nu pot sa nu observ ca in ultimele numere ale "Dilematecii" recomandarile si paginile cu noile apartii de la edituri sunt din ce in ce mai putine, iar in numarul de octombrie 2009 articolul de la " Dosar" reia o tema din decembrie 2008.

Therapy

by David Lodge Penguin Books

Laurence 'Tubby' Passmore este un scriitor de sitcom de succes. Show-ul lui ruleaza de ani de zile, exista chiar si o versiune americana care ii aduce bani cu toptanul, he is happily married, copiii ( doi) au plecat la casa lor, iar viata se scurge linistita intre platoul de filmare, terenul de tenis si...diversele terapii pe care le urmeaza. Tubby are un psihiatru, un medic curant, merge la sedinte de acupuntura, de aromoterapie si chiar de fizioterapie dupa ce operatia lui la genunchi esueaza si este diagnosticat cu " Internal Derangement of the Knee" short for " I don't know". La acaestea se aduga si intalnirile cu Amy, un fel de amanta platonica, cu care se intalneste in apartamentul lui din Londra pentru o cina, un film si alte discutii.
Cand actrita din rolul principal al serialului anunta ca vrea afara si Tubby trebuie sa rescrie ultimul episod,iar nevasta il anunta ca il paraseste in urma unei discutii in care ea il anunta ca fata lor e insarcinata si urmeaza sa se casatoreasca , iar el nu produce decat un " mmm, good" viata asa cum o stia se schimba.

It was an enjoyabale, easy reading, but somehow not exactly a David Lodge novel. A bit of sadness came out of the pages form the first one through the last one, in spite of the funny moments.

next reading: vol 2 din Hitchhiker's Guide despre care probabil o sa scrie alex.

Interviu cu Paul Bailey in Dilemateca de septembrie 2009

<<" Romania a schimbat cursul vietii mele de scriitor">> este citatul cu care incepe interviul din revista. Autorul are doua romane plasate in Romania, "Kitty si Virgil" si " Unchiul Rudolf" despre care am scris si aici. Inca nu am citit ' Kityy si Virgil" dar probabil ca o voi citi, constienta fiind ca voi da banii pe o carte slabuta, doar ca sa ma conving ca instinctul meu de biet cititor nu da gres. Nu pasajele sexi m-au deranjat in "Unchiul Rudolf" cat caraghiosenia situatiei si stupiditatea referintelor la Romania. Sincer, nu stiu in ce masura Romania i-a schimbat viata lui P. Bailey, poate ca realitatea comunismului pe care a vazut timp de o saptamana in 1989 a fost prea mult pentru el, dar probabil ca la fel, ar fi fost prea mult pentru orice occidental lucid, pentru cititorul roman insa ce scrie el in carte despre Romania este la fel de valoros ca o notita obsucra dintr-un mediocru ziar strain--departe de adevar si unappiling .

the benefit of doubt

in toate discutiile mele cu cursantii straini ajung sa ii intreb la un moment dat care este parerea lor despre tara noastra. Invariabil parerile coincid: "beautiful country, dirty streets, nice girls". 'What about communism?' I always ask . "a, well,I know Ceausescu, and Casa Poporului is very impressing". Degeaba le povestesc despre intreruperile de curent, lipsa caldurii si a apei calde, cozile la mancare si incredibilul cordon ombilical format din 'stiu pe cineva care stie pe cineva, care are pe cineva la si care poate sa vorbea cu cineva din' si care te mentinea pe linia de plutire a existentei. Se gandesc ca exagerez ca sa fac lectia mai interesanta sau, daca ma cred, lucruruile astea sunt mult mai departe decat ei ca sa ii atinga.

Nu spun asta ca sa arat ce popor grozav suntem noi si vai ce viata groaznica am dus, si nicio natie n-a fost mai nenorocita ca noi, ci pentru ca putini oamnei pot intelege cu adevrat realitatea altei tari, si mult mai putini o pot exprima astfel incat sa ii atinga si pe altii. So, i'm sorry percursori Mr. Bailey, but in my humble opinion, you are not one of them.

Book Depository rules!

Intri aici, iti alegi ce vrei si platesti cu cardul, e absolut safe. Cartile sunt noi si intr-o stare perfecta.

noi ne-am luat astea:


cele doua volume din Hitchhiker's Guide care ne lipseau si doua david lodge-uri pentru sufletul meu. Total cost: 28.04 euro. Livrarea este gratuita. Prima carte a ajuns in 4 zile, celelalte 3 dupa inca 4. Cadou 3 semne de carte, dintre care unul cu buha foarte misto :D.

Penelopiada

V-ati intrebat vreodata ce gandea Penelopa despre plecarea sotului ei? Sau despre frumoasa ei verisoara Elena, cauza acestei plecari? Sau cum era viata in Itaca ca tanara sotie ramasa singura cu un fiu de crescut si o insula de administrat? Sau ce sa intamplat de fapt intre cele 12 slujnice si petitori?
Raspunsul la toate acestea in " Penelopiada" de Margaret Atwood ( ed. Leda, 2008), o autoare pe care am descoperit-o cu aceasta carte minunata.


sursa foto aici

alta carte proasta

Putine carti am citit mai proaste ca ' Unchiul Rudolf' de Paul Bailey, ed. Humanitas, 2009

Cartea spune povestea lui Andrei Petrescu rebotezat Andrew Peters de unchiul Rudi Petrescu, ajuns celebru cantaret de opereta in Europa sub numele de, of course, Rudolf Peterson. Andrei este dus de tatal sau intr-o noapte de iarna la Bucuresti, apoi la Paris si lasat in mana unui conductor de tren care trebuie sa-l predea unchiului Rudolf la Londra. Ca semn de identificare al unchiului este o poza a acestuia dechizat in pirat, cu cercel si sabie la sold dintr-un spectacol( da, tatal lui Andrei n-avea o poza normala cu frate-su). Asta in 1937, in prag de al doilea razboi mondial. Parintii lui Andrei, oameni destul de destepti cat sa anticipeze ce urmeaza sa se intample refuza sa paraseasca si ei tara, fara sa ni se spuna exact de ce. Drept urmare mama lui Andrei ( pe jumatate evreica, tatal ei fiind perceptor de taxe, dar care cica trebuia sa ajunga un fel de Einstein) insarcinata, este violata si omorata in padure de 3 barbati, iar tatal lui Andrei se arunca in Sena, nu inainte de a trimite o scrisoare unchiului in care ii spune exact ce are de gand sa faca si in care-l roaga sa vina la Pris sa-i identifice cadavrul.
Mai pe scurt: Andrew se casatoreste cu ingenua Mary care fuge cu un american mult mai batran ca ea, luand si copilul de 3 luni cu ea. Mosul moare, Mary moare, apare in 2 fragmente copilul adult care devine prieten cu taica-sau. Andrew isi da seama la 30 de ani ca singura lui iubire a fost si va ramane unchiul Rudolf ( " Voiam sa ma posede.Voiam sa fiu al lui" pg. 139) care obsinuia sa-l ia in brate gol ( unchiul) cand era mic si visa urat ( Andrei).

Cartea cica e scrisa pe mai multe planuri: aici un fragment de cand era Andrei mic, acolo vorbeste Andrew la 30 de ani, aici Andrew la 50 sau 70, aici si colo isi deapana unchiul amintirile, toate in decsurs de 2-3 pagini, si asa o tine de la pagina 1 pana la pagina 165 pe hartie groasa.

daca chiar n-aveti ce face si plictiseala atinge cote maxime si chiar vreti sa citit o carte proasta v-o imprumut.

carti in vacanta

pana acuma 2. "Zilele regelui" de Filip Florian, multam multam mult Brightie si Realdo, super carte, cea mai buna pe care am citit-o in ultimele luni, de fapt am devorat-o in 2 zile pe plaja, ma sculam diminata intrebandu-ma ce mai face Siegfried, o carte despre un dentist, un rege si-un motan care-si scrie amorurile pe tapiteria scaunelor, pagini absolut superbe.
A doua, " Vineri sau viata salbatica" de Michel Tournier, achizitionata din dugheana( ca nu mai e cort) Humanitas din Vama, sau cum ar fi fost "Robinson Crusoe" daca Vineri nu devenea servitorul sau.


In alta ordine de idei, ne-am luat matza acasa, desi cand am plecat la mare stiam ca o sa ramana la ai mei si mai si pusesem ochii pe niste matzi frumosi si pufosi din Vama, chiar vorbisem sa luam unul, pana la urma ne-am decis ca nu putem fara Zuma noastra ( care s-a mai cumintit si a devenit mai lenesa cat am lipsit noi), dar tot am luat pana la urma un pisic din aia pufosi, nu, n-avem doua matze acum, l-am dat fetitei gazdei la care am stat, gazda pe care nu o mentionam, dar nici n-o recomandam.

critica la adresa bookblog

Mi-ar placea ca acest blog ( i.e bookblog) sa fie unul de cultura, exact asa cum se vrea, cum se intituleaza si cum este cunoscut, dar nu este. Este doar un blog care pomeneste carti, cu foarte multa reclama, cu "recenzii" la un nivel scoloresc uneori, in care diferiti indivizi scriu despre o carte pe care probabil au citit-o.
Acum, daca te vrei ' cel mai bun blog de cultura din Romania' nu poti sa te prezinti oricum, pe langa cantitea subsiantiala de carti prezentate, fa-ma sa citesc cartea, ofera-mi informatii dupa care sa ma pot ghida in lectura, da-mi nisre repere. Asteptarile mele ca cititor cresc cand iti faci o asemenea reclama. Din pacare putini sunt oamenii de acolo care chiar stiu despre ce vorbesc, ori recenzii scrise de tani Norica din piata chiar n-am chef sa citesc.

nu crede tot ce vezi