miercuri, 6 octombrie 2010
marți, 5 octombrie 2010
Castelul de nisip
de Iris Murdoch
Bill Mor este casatorit cu Nan si au doi copii: Donald in ultimul an de liceu se pregateste pentru Cambridge si Felicity, 14 ani. Mor este profesor la St Bride, scoala de baieti unde invata fiul sau. Viata lor curge destul de linistit si disfunctional pentru o familie normala. Copiii sunt plecati la scoala in timpul anului, iar parintii lor par sa n-aiba habar de ce se intampla de fapt cu ei. Mor si Nan discuta banalitati, iar cand au de discutat lucruri serioase cea care decide este Nan. La inceputul cartii facem cunostinta cu un Mor multumit de viata sa profesionala, cu aspiratii de a intra in politica, nemultumit de relatia cu fiul sau, pe care l-ar dori cu asipiratii mai inalte si cu care nu stie sa vorbeasca.Relatia cu sotia sa este una rutinata si de supunere. Nan este o femeie autoritara, stapana pe sine, care nu se cearta niciodata si careia i se pare firesc sa calce in picioare toate aspiratiile sau dorintele sotului ei. Nimic din ceea ce isi doreste el nu pare sa ii fie pe plac si nu ezita nicio clipa sa i-o spuna avand convingerea ca el o va asculta. Mor este total descumapnit in fata puterii sotiei sale si cedeaza intotdeauna.
Asta pana cand in viata lor apare Rain Carter, o pictorita insarcinata sa picteze portretul fostului director al scolii. Rain este o aparite exotica, care fascineaza intreg corpul profesoral de la St Bride: tanara, mica de statura, tunsa scurt, umbla in haine de baieti si conduce o ditamai masina. Complet independenta si libera pare sa mosteneasca talentul artisitic al tatalui ei mor de curand.
Ceea ce este ciudat nu este faptul ca Mor se indragosteste de ea, ci ca Rain pare sa ii raspunda cu sentimente pe masura. In fata dragostei impartasite Mor capata curaj in fata sotiei sale si pentru prima data in casniciea lor directivele ei( renunta la fatuca, uita de ambitiile politice, nu uita de responsabilitatea familiala si eu nu voi mai pomeni niciodata despre asta) par sa nu fie ascultate. Pusa in fata posibilitatii de a-si pierde barbatul, incercata pentru prima oara de gelozie
(" stia ca e genul de sentiment creat de nevroza si de lipsa de ratiune") Nan pare sa se umanizeze pentru o clipa cand cedeaza si plange alaturi de fiica ei.
Nu stiu cum se termina cartea, daca Mor va alege o viata alturi de Rain sau ce va face Nan, n-am terminat-o inca. Se pare insa ca predilectia mea pentru scriitoare continua. Daca anul trecut o descopeream pe Margaret Atwood, iar acum doi si trei ani eram iremediabil prinsa de Angela Carter si Doris Lessing, anul asta a venit randul lui Iris Murodch.
Bill Mor este casatorit cu Nan si au doi copii: Donald in ultimul an de liceu se pregateste pentru Cambridge si Felicity, 14 ani. Mor este profesor la St Bride, scoala de baieti unde invata fiul sau. Viata lor curge destul de linistit si disfunctional pentru o familie normala. Copiii sunt plecati la scoala in timpul anului, iar parintii lor par sa n-aiba habar de ce se intampla de fapt cu ei. Mor si Nan discuta banalitati, iar cand au de discutat lucruri serioase cea care decide este Nan. La inceputul cartii facem cunostinta cu un Mor multumit de viata sa profesionala, cu aspiratii de a intra in politica, nemultumit de relatia cu fiul sau, pe care l-ar dori cu asipiratii mai inalte si cu care nu stie sa vorbeasca.Relatia cu sotia sa este una rutinata si de supunere. Nan este o femeie autoritara, stapana pe sine, care nu se cearta niciodata si careia i se pare firesc sa calce in picioare toate aspiratiile sau dorintele sotului ei. Nimic din ceea ce isi doreste el nu pare sa ii fie pe plac si nu ezita nicio clipa sa i-o spuna avand convingerea ca el o va asculta. Mor este total descumapnit in fata puterii sotiei sale si cedeaza intotdeauna.
Asta pana cand in viata lor apare Rain Carter, o pictorita insarcinata sa picteze portretul fostului director al scolii. Rain este o aparite exotica, care fascineaza intreg corpul profesoral de la St Bride: tanara, mica de statura, tunsa scurt, umbla in haine de baieti si conduce o ditamai masina. Complet independenta si libera pare sa mosteneasca talentul artisitic al tatalui ei mor de curand.
Ceea ce este ciudat nu este faptul ca Mor se indragosteste de ea, ci ca Rain pare sa ii raspunda cu sentimente pe masura. In fata dragostei impartasite Mor capata curaj in fata sotiei sale si pentru prima data in casniciea lor directivele ei( renunta la fatuca, uita de ambitiile politice, nu uita de responsabilitatea familiala si eu nu voi mai pomeni niciodata despre asta) par sa nu fie ascultate. Pusa in fata posibilitatii de a-si pierde barbatul, incercata pentru prima oara de gelozie
(" stia ca e genul de sentiment creat de nevroza si de lipsa de ratiune") Nan pare sa se umanizeze pentru o clipa cand cedeaza si plange alaturi de fiica ei.
Nu stiu cum se termina cartea, daca Mor va alege o viata alturi de Rain sau ce va face Nan, n-am terminat-o inca. Se pare insa ca predilectia mea pentru scriitoare continua. Daca anul trecut o descopeream pe Margaret Atwood, iar acum doi si trei ani eram iremediabil prinsa de Angela Carter si Doris Lessing, anul asta a venit randul lui Iris Murodch.
marți, 28 septembrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
like discovering a treasure
aseara in timp ce cautam pantofii de toamna a lui alex am dat peste asta:
eram convinsa ca le uitasem la bucuresti, risipite prin alte cutii si alti saci,iar agenda mea roz la gunoi. happy :)
eram convinsa ca le uitasem la bucuresti, risipite prin alte cutii si alti saci,iar agenda mea roz la gunoi. happy :)
food
prima poza e de fapt non-food. Trebuia sa fie o bakewell tart cu mac, cu accent pe 'trebuia'.
Musaca! pentru moldoveanul din inima ta :)
fara poza de final ca s-a mancat rapid.
Almost vegetarian: barcute de vinete si ciuperci.
au mers la cuptor pana au fost gata, iar peste vinete am pus branza parmezan.
Desert: am facut gogosi! Pana acum n-am facut aluaturi care se framanta si aveam oarece emotii, dar aluatul a iest pufos si crescut bine,iar gogosicile au fost bestiale.
Musaca! pentru moldoveanul din inima ta :)
fara poza de final ca s-a mancat rapid.
Vegetarian.
E supa mea de rosii pasata, la care am adaugat un zuchini cubutit, care stiu ca nu se vede in poza.
Almost vegetarian: barcute de vinete si ciuperci.
dupa ce am scobit vinetele am calit pulpa. Coditele ciupercilor + alte cateva ciuperci le-am calit cu o ceapa, am sarat, piperat si adaugat marar.
Vinetele le-am frecat cu usturoi si le-am umplut cu pupla de vinete + ciperci calite, patrunje si doua rosii cubutite.
Ciupercile le-am umplut cu sunca taiata mic ( de asta almost veg), + coditele de ciuperca calite cu ceapa si marar,iar deasupra am pus cascaval.
au mers la cuptor pana au fost gata, iar peste vinete am pus branza parmezan.
Desert: am facut gogosi! Pana acum n-am facut aluaturi care se framanta si aveam oarece emotii, dar aluatul a iest pufos si crescut bine,iar gogosicile au fost bestiale.
duminică, 26 septembrie 2010
e, lasa, ca poate sa rezolva
De cand suntem aici ne-au luat de doua ori curentul. O data seara, si a durat cam doua ore si a doua oara in dimineata asta si a durat cam o ora. In ambele cazuri am fost singurii care s-au agitat sa gaseasca un nr de tel de la electrica, sa sune, sa caute alt nr, sa mearga la electrica, sa incerce cumva sa rezolve situatia. Fie ca a fost vorba doar de blocul nostru ( in primul caz) sau de tot cartierul ( in cazul al doilea) replica pe care am primit-o de la vecini a fost cea din titlu, sau una si mai tare ' pai lasa ca or suna altii'.
Nu e o gaura in cer, poti sa stai fara curent o ora, doua, trei...daca esti anuntat dinainte.Asa mi se pare normal. Dar in conditiile in care aproape totul intr-o casa functioneaza cu curent, iar unele dintre aparate se mai strica daca ' te joci ' cu ele asa, mi se pare absoult strigator la cer sa nu faci nimic cand un serviciu pentru care platesti sa nu functioneze!
Da, stiu de penele de curent din comunism, mi le amintesc si eu, chiar daca eram mica, stiu ca exista oamenii care n-au deloc electricitate, stiu ca se poate trai fara, dar de ce, daca eu platesc serviciul asta?! E ok sa pice reteaua, se poate intampla. Nu-i normal sa nu raspunda nimeni la serviciu clienti si nu-i normal sa stai ca oaia si sa astepti sa rezolve altii problema.
Nu e o gaura in cer, poti sa stai fara curent o ora, doua, trei...daca esti anuntat dinainte.Asa mi se pare normal. Dar in conditiile in care aproape totul intr-o casa functioneaza cu curent, iar unele dintre aparate se mai strica daca ' te joci ' cu ele asa, mi se pare absoult strigator la cer sa nu faci nimic cand un serviciu pentru care platesti sa nu functioneze!
Da, stiu de penele de curent din comunism, mi le amintesc si eu, chiar daca eram mica, stiu ca exista oamenii care n-au deloc electricitate, stiu ca se poate trai fara, dar de ce, daca eu platesc serviciul asta?! E ok sa pice reteaua, se poate intampla. Nu-i normal sa nu raspunda nimeni la serviciu clienti si nu-i normal sa stai ca oaia si sa astepti sa rezolve altii problema.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
