Merry Christmas

Bonuri cadou

Uneori, mai rar ce-i drept, lucrul la stat are si avantaje. Unul dintre ele ar fi bonurile cadou pe care le-am primit( pt. prima data) chiar inainte de vacanta si care in cazul meu au fost aproape echivalente cu salariul de incadrare de acum un an. Deci, un fel de prima in tichete, picata neasteptat. Initial nu stiam ce se poate face cu ele si crezand ca pot sa iau doar mancare ma intrebam cat iaurt pot sa cumpar de 7 mil :D. Scotocind pe net si dand cateva telefoane am aflat ca la Carturesti se primesc bonuri cadou! Yupiiiiiii! Dupa o clipa de egoism care a durat 24 de ore si in care am visat numai carti si ceainice mi-am luat rucsacul in spinare si bonurile in porotfel si m-am indreptat spre mai sus amintita librarie de unde am resusit, sper eu, sa iau cadouri potrivite pentru toti ce-i dragi. Nu va spun ce-am luat, ci doar ca mai am 4 bonuri si cateva personae speciale in lista, inclusiv pe mine :D


later edit ( adica pe 9.ian:D) tocmai am aflat ca ne-au impozitat bonurile, azi secretariatele au refacut salariile pe decembrie; fiecare 
om a pierdut 120 ron.
 Nice living in Romania, niciun cadou nu vine singur.

alt later edit( adica pe 17 ianuarie) ne dau banii inapoi --aia de ni luasera ca impozit pe bonuri si fusesera scazuti din salariul pe decembrie.

Ce vrei sa-ti aduca Mos Craciun

Chestionar realizat sub forma de ‘ Letter to Santa’ la clasa a 4-a si sub forma de desene la calsa a 2-a.

Fetilele de clasa a 4-a vor ‘a baby, a doll house, mici presents, a scary book, a parrot and a cat ( same person vrea astea), a Monopoly, a laptop, a big bear, a TV set, a pair of skates’. Una dintre fetite mi-a dat teapa si mi-a scris pe foaie un colind; greseala mea ca nu m-am uitat decat acasa.
Baietii vor ‘ a Monopoly prin Europa ( what is that?!), a computer, three boxes with Lego city, a printer, a game, a car, a vampire(?!), again a computer. Unul dintre baietei stie ca a fost ‘naugti’ si vrea doar ca Mosul sa vina sa-l vada, iar altul il asteapta pe Santa in ‘Christamas Eva’.
La clasa a 2-a e mai simplu, majoritatea au desenat brazi de Craciun cu cadouri sub ei, vor ursi si catelusi de plus, o fetita vrea penar si ‘moate’, o alta vrea ‘o bluza semi-verde si un rucsac de spioana’ ( mi-a scirs pe foaie), telefon, barci, papusi, tren, sirene, pusca, si ‘chestii de razboi’.

Tu ce vrei sa-ti aduca Mosul?

Craciun cu Smokie

Aseara am fost la mult anuntatul, mult asteptatul concert cu Smokie. Cu o intarziere de doar 3o de minute( se pare ca-mi place sa cronometrez asta). Terry Uttley ( only original member, bass, vocals) , Mike Craft (lead vocals, rhythm guitar), Mick McConnell(lead guitar, vocals),Martin Bullard (keyboards) si bineinteles Steve Pinnell la tobe au ridicat sala in picioare aproape imediat desi proportia tineri (around 20s) – varstnici ( around 50s) a fost egala. Am dansat si am cantat ( a se cici urlat, motiv pentru care azi n-am voce) o ora si jumatate, Somkie au cantat toate hit-urile lor de aur, no Christamas song, si nicio melodie de pe Nashville Album care mie personal imi place enorm de mult ( btw, daca-l vedeti prin oras, pls. let me know, eu l-am avut original, dar l-am pierdut :( ).
Concertul a avut loc la Sala Polivalenta din parcul Tineretului, desi nu stiu daca este cea mai buna locatie pentru un concert, mai ales cand sala are forma unui dreptunghi, majoritatea locurilor fiind pe lungime, iar boxele si scena pe latime, astefel incat sonorizarea ‘ in dunga’ nu a fost cea mai grozava ( am avut locuri foarte aproape de scena, pe una din laturile mari, what can I say, Mike Craft are un profil frumos).

Anyway, ma bucur enorm ca am resusit sa merg la concertul lor, il asteptam de multa vreme, iar la concert am mers cu….my parents :D.

Staurday evening

Sambata seara cu nada, dorin si creata, una dintre cele mai placute seri de samabata.
Am avut vin, buuuun vin :D, fructe in vin, geniale, fursecuri si biscuiti de tot felul si mai ales good company and good conversation.
Casa nadei arata super, cu tot felul de chestii home made, de ei made, in baie am gasit un cosulet cu sapunuri, 10s again nada for the olive oil soap form Crete :*, nu am avut timp sa rasfoiesc bibiloteca sau sa smotocesc pisica, dar urmeaza cat de curand ( desi cred ca o sa ma smotoceasca ea pe mine, partea a 2-a).
Poze aici si aici.

In alta ordine de idei, bunic-miu a cazut in beci si si-a rupt piciorul; azi la pranz am gusta din vin si am ajuns la concluzia ca gipsul e perfect justificat :D

pentru ca unii pot si altii doar dau din gura

Miercuri, 19.12.07 cu Simona, in Club A, ora 19. BE there! More info?Vedeti aici!!!

Baiuteii

Exista anumite carti care te urmaresc cu privirea cand intri in librarie si te mustra mult timp dupa pe constiinta pentru ca nu le-ai luat. “Baiuteii” cumparata de mine la a 2-a editie nu e deloc ce m-am asteptat sa fie, adica o carte simpla, simpatica, despre o alta copiliarie comunista, intesata cu bomboane cubaneze si ciocolatele chinezesti ca lingourile. Este copilaria unor frati vazuta din doua unghiuri despartite de 11 ani distanta, presarata cu miracole si intamplari de neinteles, mai tragice tocamai pentru ca sunt vazute prin ochi ce nu pot sa perceapa raul.
Scrisa la 2 maini, am ramas surprinsa citind in ultimele pagini in interviul luat lui Filip Florian de catre Serban Axinte: “ Nu s-a intamplat niciodata, dar absolut niciodata, ca unul din noi sa intervina in capitolele celuilalt sau macar ca unul sa cunoasca intentiile celuilalt in legatura cu ce va urma.” Este incredibil, deoarece cei doi frati exprima acelasi gand in 2 voci perfect sincronizate, ce lasa unul neinteles umple celalat si in final ramai cu sentimentul ca ai pierdut si tu ceva.

Baiuteii
Filip Florian * Matei Florian
ed. Polirom, 2007
editia a II-a

Weekend-uri concertistice

Sambata trecuta in Laptarie, Ada Milea, dar despre asta a scris Gramo;
Vinerea asta, pe 7.12.07, Sarmalele Reci la Muzeul Taranului Roman, in Clubul Taranului mi-am luat buletinul de sarmalist, am asteptat 40 de minute ca sa inceapa ( ca si la Iris), am ajuns la concluzia ca trebuie sa bei cel putin o bere ca sa-ti placa si sa canti din toata inima “ Ana are mere, Gina are pere” si sa ai revelatii filososfice ascultand “ Violeta duce galeata la gunoi”, iar “Telefonul nu mai suna” a fost mai adevarat ca oricand atat in spirit cat si in prezenta fizica, mai putin regretul.
Luni pe 16 dec. la Sala Polivalenta Christmas with Somkie, abia astept, mi-am luat bilet de acu’ o luna, si da, la mine lunea face parte din weekend.
Tot vineri pe 7.12.07 a fost concert aniversar Phoenix 45 de ani, big ciuciu, primul concert aniversar, tot 45 de ani a fost pe 19 nov. la Teatrul National din Bucuresti, unplugged, unde biletele au costat intre 100 si 300 de EURO, nu mi s-a parut corect fata de fani, asa ca o sa tip de fiecare data cat ma tin plamanii “ Ea studiaza tantra” in loc de “ Spune-i mirelui” pentru ca stiu ca n-o sa mai doarma nopatea Nicu Covaci ca m-am supart eu.Pacat!

later edit, adica sambata,pe 15 dec. cand m-am prins si eu ca DUMINICA e 16 nu luni!bine ca nu m-am trezit luni :P

Bucurestiul meu iubit, cat imi esti de drag!

Probabil ca exista o logica ascunsa a traficului din Bucuresti pe care eu nu pot sa o prind. Acum vreo doua joi a ploua de-a rupt, totul era blocat, eram la Budapesta pe la 7 seara si incercam sa ajung acasa. Dupa 20 de minute de stat in statie, in ploaie m-am hotarat: pe jos pana la Tineretului,3 statii cu metroul, apoi troliebuzul, apoi iar pe jos. Salvatoare idee, dupa o ora si ceva eram acasa ( necesitate de a explica ceva in paranteza: acu’ 10 ani pe vremea cand eram bobocel in liceu acelasi drum, din aceiaisi staie catre aceiasi locatie imi lua fix 25 de minute, door to door). Ieri seara—marti-- din nou ploaie, din nou 7 seara, tot Budapesta, aceiasi dorinta: sa ajung acasa. Dupa vreo 5,7 minute vine autobuzul, nesperat, cel care ma lasa cel mai aproape. Ma pregatesc sufeleteste pentru o lunga asteptare in picioare, blocata la Eroii Revolutiei, chiar langa cimitir, agatata de o bara, cu umbrela uda intr-o mana si rucsacul in cealalata, intre o tanti imblanita si cu ruj pe dinti si un nene usor afumat—la propriu si la figurat-- , rugandu-ma sa nu nimeresc si langa un copil isteric si-o bunica asijderea. Dar nu, miracol! Autobuzul e aproape gol, prind si loc pe scaun, trece fulgerator pe langa Liceul Sincai, o ia in sus repede spre Adesgo, imi zic, gata, pana aici mi-a fost, la cimitir se infunda treaba, da’ de unde, nici nu clipesc bine si suntem chiar in fata la semafor langa City Mall; o mica coada de masini pe Olteniteti, dar in 35 de minute and something sunt in fata usii. Neasteptat, nesperat, nici nu stiu ce sa fac cu cele cel putin 15 minute pe care le-am castigat.
Cand stai intr-un Bucuresti plini de gropi, de masini si de strazi inchise, cand afara mai si ploua si mai vin si sarbatorile de iarna si orice drum se calculeaza + o ora devine al naibii de debusolant sa ajungi acasa mai devreme.

--same text pe cafeneaua.com--

Si caii se impusca, nu-i asa

Miercuri, in laptarie, cu corinuta si rares, prima masa, al doilea rand de bancute, un ceai, o cola si o bere, fara tigari caci nu se fumeaza la acest spectacol decat daca ai foarte mult tupeu sau nepasare. Maia Morgenstern la pupitru sub bagheta lui Chirs Simion, o echipa de actori tineri printre care Ioana de Hillerin care se pare ca mi-a fost colega de facultate( corinuta o stie binisor) si Gabriel Fatu pe care se pare ca-l stim de la OTV, Antoaneta Cojocaru si Ela Ionescu, dialoguri vii, ascutite,teama si sperante. 50.000 de euro, 3 aspirine, 10 minute de pauza la 2 ore si multe vise. 2 ore si semtimentul ca am ratat ceva.