duminică, 31 octombrie 2010

what to do on a halloween night

bake some apple pie,


go for a walk and find a stray cat,pet the stray cat,go to Humanitas and buy some books,

then read the books under a street lamp's light.


sâmbătă, 30 octombrie 2010

David Lodge "Thinks"



I thought I couldn't go wrong with David Lodge, and somehow I can't. All his books are enjoyable readings, full of humour, and I personally use them as a form of therapy whenever I feel down or feel the need to relax between two serious readings.( it was funny when I read ' Therapy' for therapy :) ).

Anyway, coming back to this particular book, I have to say that I was disappointed with the plot, and at some point it even made me mad. We have again this campus story and the clash between two opposite caharacters who eventually fall in a relationship. There is Helen Reed and Ralph Messenger ( nice names, isn't it :) ), and she is a novelist and a widow, and he is a cognitive scientist and a married man and a Don Juan, and the problem of consciousness.

I won't go into details, much and nothing happens than the usual. What is unusual for D Lodge is the consistency of the characters. I liked Helen Reed a lot till she started behaving like a school girl while Ralph Messenger seemed to me a pale copy of Morris Zapp. I profoundly disliked the ending, particularly what Helen does, but maybe I'm just too young to understand.

But, as I said, you can't really go wrong with David Lodge. The multiple point of views( three of them) , the pastiches, the social comedy, the absurdities and the mixed relationships all make for a good reading.


joi, 28 octombrie 2010

urasc meditatiile

le-am urat ca eleva si le urasc ca profa.

nu mi-a placut de niciuna din profele pe care mama le aducea acasa  si desi mi-am admirat ( si inca admir si respect) pe cele doua profe care m-au pregatit pentru facultate, god, i hated those days! Nu stiam cum sa ma comport, unde sa stau, cum sa stau, ce sa fac daca am nevoie la toaleta, muream de frica daca temea era gresita  ( doamne fereste sa vin fara ea), nu stiam niciodata cand si cum trebuie sa dau banii.

Now it's even worse. Chiar daca e comod si economisesc timp nu-mi place sa vina copilul la mine acasa. Fa curat, schimba prosoapele la baie si pune-te pe asteptat cu 30 de minute inainte ca poate vine mai devreme, chiar daca ajunge mai tazriu si nu da telefon sa anunte ca intarzie. Daca merg eu am de infruntat diferite zone ale orasului, mai mult sau mai putin dubioase, alte cartiere, alti caini, alte case cu obicieiuri care de care mai...diferite.

Cel mai umilitor mi se pare insa atitudinea parintilor care au senzatia ca ei iti fac un serviciu pentru ca iti dau niste bani. Din punctul meu de vedere e ca atunci cand vine instalatorul: ai o teava sparta, omul vine, repara, te porti politicos cu el, nici prea firendly, nici indiferent, l-ai platit, a plecat, papa. Dar nu. Sunt parinti care uita sa dea copiilor banii cand vine profesorul de meditatie sau nu-i dascalesc suficient cu ' nu uita sa dai banii!'. E umilitor sa-i ceri, pe de alta parte e munca ta si esti platit la ora. E aiurea dupa ce spui la telefon costul sedintei sa te trezesti in prima ora ca parintele a decis sa mai negocieze un pic prin copil si primesti alta suma. E aiurea sa mergi la meditatie, sa stii ca parintele e acasa si acesta sa nu iasa nici macar sa-ti spuna ' buna ziua'.

Nu toate sunt asa, bineinteles. Exista si oameni ok, care te trateaza normal si nu te fac sa te simit nelalocul tau. Si nici factorul material nu poate fi ignorat. Din meditatii poti castiga inca un salariu. Ma bucur insa ca momentan nu mai am de-a face cu meditatiile si toata increngatura asta de relatii.

the therapeutical function of reading in the bus

Since I came here I complained about the fact that I missed reading in the bus, but until last night I didn't realize how much that reading meant. Between work related worries and home related worries there was the book of the week to comfort me and take me take me to a different universe of my choice. 

Now it's fourty minutes of walking, just me and my thoughts, mixed, rambling thoughts, work, home, family, no books in them, just the longing for a long bus ride. 

luni, 25 octombrie 2010

Piept de curcan cu gutui si struguri




Ingrediente:

1 bucata piept de curcan
1 gutuie si jumatate ( am avut doua intregi, dar jumatate s-a mancat in timpul curatarii :D)
1 mana de struguri albi, mari
2 radacini mari de patrunjel
zeama de la o lamaie
1 lgt seminte de coriandru
50 g unt
4 lg ulei
4-5 catei de usturoi
1lg miere

Preparare:

Radacinile de patrunjel se curata si se taie, cateii de usturoi se zdrobesc si se pun intr-o tava cu 2 lg de ulei. Se aseaza cam asa:


Deasupra se pune pietul de curcand spalat si curatat, si uns cu alte 2 lg de ulei si zeama de lamaie.


Se pune un pic de apa( cam 2 cani), se acopera cu folie de aluminiu si se da la cuptor pentru o ora, o ora si ceva. Trebuie sa fie facut in interior.

Intre timp curatam gutuile si le taiem felii. Intr-o tigaie incinsa punem semintele de coriandru, untul si calim gutuile pana se inmoaie. La sfarsit adaugam si strugurii si un praf de sare.


Scoatem curcanul din cuptor, inlaturam folia de aluminiu si aruncam usturoiul. Amestecam o lingura din zeama din tava cu mierea. Punem gutuile si strugurii caliti in tava si stropim totul cu miere.

Mai lasam in cuptor inca vreo 30 de minute.

eu am facut si o garnitura de cartofi cu patrunjel si usturoi.



Combinatia obtinuta este foarte interesanta la gust si foarte buna.

duminică, 24 octombrie 2010

mentally sexually harrassed by monekey

so here I was at the zoo with my husband, having a nice walk, looking at the animals when we reached the monkeys' cages. everybody was crowding at the baboons, feeding them and admiring their big red arses, but my attention was caught by this lonely macaque sleeping on a wooden plate.
while i was pitying him( oh, yes, it was a him) he woke up and...how shall i put it, he started touching himself while showing me his tongue on and off and staring right into my eyes. then happily he went back to sleep.

alex si torentii

Alex: mmm "Playboy" slovenia, "Playboy" suedia, "Playboy" olanda, ce tare!!
eu: ce?!
alex: "New Scientist"!

luni, 18 octombrie 2010

walkning on the autumn


ieri am iesit la o plimbare. old habits die hard. in zece minute eram in Piata Mare, in alte zece eram in capatul Bulevardului Republicii*. Si acuma unde? Nu stiu. Mergem acasa? Nu stiu. Hai sa ne mai plimbam. Hai. Pe unde?

Si atunci am luat-o incet de tot pe langa ziduri. E un petic cu ceva verde si cativa pomi galbeni. Nu ca in Bucuresti ar fi locuri mai faine de plimbat, traseele noastre inevitabil urmau acelasi curs: universitate, popas la carturtesi, romana, sau invers. Dar puteai oricand sa dai o tura prin Gradina Icoanei sau in parcul Ion Voicu. Iar toamna neaparat in Herastrau. Macar o data, intr-un weekend cu soare.


* erata: Bulevardul Balcescu; se pare ca inca nu m-am obisnuit cu locul :).

duminică, 17 octombrie 2010

cronica unui film tare prost

credeam ca numic nu poate sa bata in plicticosenie sezonul 7 din Beverly Hills, but I was wrong. Asera ne-am uitat la Sex and the City 2. Doamnee, ce film prost!
Carrie si Big sunt casatoriti de 2 ani. Tocmai le-a venit canapeaua pentru care au asteptat un an si jumatate, iar Big sta cu picioarele pe ea. Le mai trebuie a pice of furniture pentru un colt, si gata, apartamentul ( in care sifonierul e mai mare decat sufrageria) e mobilat.lol!

Charlotte are doua fetite, una asiatica si una care plange non-stop si o dadaca care nu poarta sustien.
Miranda are un sef care n-o lasa sa vorbeasca si pentru ca Steve ii spune 'de ce nu demisionezi, asa ai putea sa participi la concursul de stiinte ( sau ce mama masii a fost) a lui Brady'. Si uite asa, a doua zi in -plina sedinta- Miranda isi da demisia si e foarte fericita ca in sfarsit ajunge la toate chestiutele alea ale copiilor americani pe care workaholicii lor de parinti le tot rateaza si care genereaza tot felul de obsesii si frustrari in viitoarea generarie americana .
Tot nu stim exact ce face Steve, el apare in vreo doua cadre in film ( la fel si Aidan si absolute hunk), dar e clar ca decizia Mirandei, singura care probabil aducea un venit in casa , e o decizie inteleapta.
Samantha are 52 de ani( o spune in gura mare), e la menopauza si ia tot felul de pastile cu toti hormonii posibili ca sa ramana willing for sex.

Pe fondul atator dileme existentiale fetele pleaca in Abu-Dhabi, invitate de un seic, cu toate costurile incluse si royal treatment. Ce se intampla un Abu-Dhabi nu e important pentru ca nu se intampla nimic. Multi wow si wow si wow din partea celor 4, tocuri in desert, si inevitabilul contrast burka-G-string. Carrie il pupa pe Aidan si Big ii cumpara un inel care sa-i aminteasca ca-i maritata, Miranda si Charlotte isi imparatesesc din greutatile de a fi full time mother cu full time nanny deci ce motiv mai bun, cand ai atatea griji pe cap, ca sa te imbeti manga, iar Samantha ba-i la menopazua ba nu e, n-am inteles foarte bine.

Ceva feminism de mana a treia, cateva toale urate si un pic de nefericire de rich spoiled bitch, cam asta ar fi ingredinetele filmului. Enjoy :)

sâmbătă, 16 octombrie 2010

ceafa aromata cu sos de vin si cartofi aromati si ei



Ingrediente:

1 kg ceafa de porc cu os
1 kg cartofi
aromte pt carne: 1 lg miere, 1 lgt si jumatate seminte coriandru zdrobite, piper macinat, ardei iute uscat, 1 lgt cu varf boia iute, cimbru uscat.
1 cana vin.
arome pentru cartofi:5 - 6 catei de usturoi zdrobiti, 1 lgt sare grunjoasa, cimbru uscat, 3 lg ulei.
Carnea se unge bine cu aromele, se pune in tava, se adauga un pic de apa, se acopera cu folie si se da la cuptor.
Cartofii se curata, se taie si se ung cu aromele.
Carnea sta la cupor cu folie cam 1 ora la foc mic. Dupa o ora dam folia jos, punem cartofii intr-o punga speciala de cuptor, le punem niste apa si sigilam punga. Peste carne adaugam 1 cana de vin si jumatate de cana de apa. Mai lasam la cuptor cam 30 de mintute.



Cand e gata scoatem din cuptor si lasam 10 minute, nu taiem imediat. Cartofii ii mutam intr-un castron diferit si abia apoi in scoatem din punga.

poza final.


freaking cat test

here

worked with me:

You Are a Maine Coon Cat
You tend to be loving and playful around your family and friends.
But when you're around strangers you tend to be a bit reserved.

You are intuitive. You understand human emotions well.
You do best when you are around people. You don't like being left alone.

l.e: more than that, I would be a pet cat :))
testul aici

luni, 11 octombrie 2010

feel like cooking, feel like living

dupa a crappy day, yesterday, azi ma simt ceva mai bine, motiv pentru care mi-a revenit si pofta de gatit.Meniul zilei de maine: chiftelute, chiftelute marinate cu piure( da, pentru modoveanul din inima ta!), iar la desert rulouri de scortisoara cu nuci.
Am si doua sfecle rosii, mari, in firgider pe care mi-e ciuda ca n-am in ce sa le fierb, cand faceam salata de sfecla acasa luam oala de la mama. Ahhh, si tocmai mi-am dat seama ca n-am luat nici hrean din piata :(, damn!
Dar, un drum mic la supermarket sper sa rezolve problema;).

vineri, 8 octombrie 2010

daily stuff

E vineri si eu ar trebui sa ma duc la piata cause there's no more cooked food in the fridge. Problema e ca n-am chef sa ma misc de la calculator, afara e frig, piata e departe si oricum nu stiu ce sa gatesc. Toata blogosfera culinara pare sa gateasca dovleac sub diferite forme. Singura forma in care eu mamanc dovleac e copt in cuptor, cu zahar si scortisoara. Singura forma in care Alex mamanca dovleac nu exista.
Intre timp mica mea excapada la Bucuresti a picat. Alex are un training la Timisoara vreo 3 zile si eu planuiam s-o tai frumusel la mama cu Transmixul ca sa nu stau singura cuc si sa ma imbolnavesc de urat. Din pacate singurul curs pe care-l am nu se lasa mutat de luni so I'll be stuck here all by myself.
Si tot intre timp ne-a venit dulapul. Pentru ca aici unde stam nu avem biblioteca, nici etajere, nici nimic pe care sa punem carti si multitudinea mea de manuale si bibliorafturi si pana acuma am stat cu ele-n saci si pungi de hiperuri ne-am dat comanda de un dulap. Tadaaaa:


Alex l-a carat singur pe scari doua etaje, iar eu inca nu m-am invrednicit sa asez cartile in el.Well, i'll do that today. or tomorrow. or sunday ca tot o sa fiu singura pe aici.

marți, 5 octombrie 2010

parking

Castelul de nisip

de Iris Murdoch



Bill Mor este casatorit cu Nan si au doi copii: Donald in ultimul an de liceu se pregateste pentru Cambridge si Felicity, 14 ani. Mor este profesor la St Bride, scoala de baieti unde invata fiul sau. Viata lor curge destul de linistit si disfunctional pentru o familie normala. Copiii sunt plecati la scoala in timpul anului, iar parintii lor par sa n-aiba habar de ce se intampla de fapt cu ei. Mor si Nan discuta banalitati, iar cand au de discutat lucruri serioase cea care decide este Nan. La inceputul cartii facem cunostinta cu un Mor multumit de viata sa profesionala, cu aspiratii de a intra in politica, nemultumit de relatia cu fiul sau, pe care l-ar dori cu asipiratii mai inalte si cu care nu stie sa vorbeasca.Relatia cu sotia sa este una rutinata si de supunere. Nan este o femeie autoritara, stapana pe sine, care nu se cearta niciodata si careia i se pare firesc sa calce in picioare toate aspiratiile sau dorintele sotului ei. Nimic din ceea ce isi doreste el nu pare sa ii fie pe plac si nu ezita nicio clipa sa i-o spuna avand convingerea ca el o va asculta. Mor este total descumapnit in fata puterii sotiei sale si cedeaza intotdeauna.
Asta pana cand in viata lor apare Rain Carter, o pictorita insarcinata sa picteze portretul fostului director al scolii. Rain este o aparite exotica, care fascineaza intreg corpul profesoral de la St Bride: tanara, mica de statura, tunsa scurt, umbla in haine de baieti si conduce o ditamai masina. Complet independenta si libera pare sa mosteneasca talentul artisitic al tatalui ei mor de curand.
Ceea ce este ciudat nu este faptul ca Mor se indragosteste de ea, ci ca Rain pare sa ii raspunda cu sentimente pe masura. In fata dragostei impartasite Mor capata curaj in fata sotiei sale si pentru prima data in casniciea lor directivele ei( renunta la fatuca, uita de ambitiile politice, nu uita de responsabilitatea familiala si eu nu voi mai pomeni niciodata despre asta) par sa nu fie ascultate. Pusa in fata posibilitatii de a-si pierde barbatul, incercata pentru prima oara de gelozie
(" stia ca e genul de sentiment creat de nevroza si de lipsa de ratiune") Nan pare sa se umanizeze pentru o clipa cand cedeaza si plange alaturi de fiica ei.

Nu stiu cum se termina cartea, daca Mor va alege o viata alturi de Rain sau ce va face Nan, n-am terminat-o inca. Se pare insa ca predilectia mea pentru scriitoare continua. Daca anul trecut o descopeream pe Margaret Atwood, iar acum doi si trei ani eram iremediabil prinsa de Angela Carter si Doris Lessing, anul asta a venit randul lui Iris Murodch.