Bill Mor este casatorit cu Nan si au doi copii: Donald in ultimul an de liceu se pregateste pentru Cambridge si Felicity, 14 ani. Mor este profesor la St Bride, scoala de baieti unde invata fiul sau. Viata lor curge destul de linistit si disfunctional pentru o familie normala. Copiii sunt plecati la scoala in timpul anului, iar parintii lor par sa n-aiba habar de ce se intampla de fapt cu ei. Mor si Nan discuta banalitati, iar cand au de discutat lucruri serioase cea care decide este Nan. La inceputul cartii facem cunostinta cu un Mor multumit de viata sa profesionala, cu aspiratii de a intra in politica, nemultumit de relatia cu fiul sau, pe care l-ar dori cu asipiratii mai inalte si cu care nu stie sa vorbeasca.Relatia cu sotia sa este una rutinata si de supunere. Nan este o femeie autoritara, stapana pe sine, care nu se cearta niciodata si careia i se pare firesc sa calce in picioare toate aspiratiile sau dorintele sotului ei. Nimic din ceea ce isi doreste el nu pare sa ii fie pe plac si nu ezita nicio clipa sa i-o spuna avand convingerea ca el o va asculta. Mor este total descumapnit in fata puterii sotiei sale si cedeaza intotdeauna.
Asta pana cand in viata lor apare Rain Carter, o pictorita insarcinata sa picteze portretul fostului director al scolii. Rain este o aparite exotica, care fascineaza intreg corpul profesoral de la St Bride: tanara, mica de statura, tunsa scurt, umbla in haine de baieti si conduce o ditamai masina. Complet independenta si libera pare sa mosteneasca talentul artisitic al tatalui ei mor de curand.
Ceea ce este ciudat nu este faptul ca Mor se indragosteste de ea, ci ca Rain pare sa ii raspunda cu sentimente pe masura. In fata dragostei impartasite Mor capata curaj in fata sotiei sale si pentru prima data in casniciea lor directivele ei( renunta la fatuca, uita de ambitiile politice, nu uita de responsabilitatea familiala si eu nu voi mai pomeni niciodata despre asta) par sa nu fie ascultate. Pusa in fata posibilitatii de a-si pierde barbatul, incercata pentru prima oara de gelozie
(" stia ca e genul de sentiment creat de nevroza si de lipsa de ratiune") Nan pare sa se umanizeze pentru o clipa cand cedeaza si plange alaturi de fiica ei.
Nu stiu cum se termina cartea, daca Mor va alege o viata alturi de Rain sau ce va face Nan, n-am terminat-o inca. Se pare insa ca predilectia mea pentru scriitoare continua. Daca anul trecut o descopeream pe Margaret Atwood, iar acum doi si trei ani eram iremediabil prinsa de Angela Carter si Doris Lessing, anul asta a venit randul lui Iris Murodch.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu