le-am urat ca eleva si le urasc ca profa.
nu mi-a placut de niciuna din profele pe care mama le aducea acasa si desi mi-am admirat ( si inca admir si respect) pe cele doua profe care m-au pregatit pentru facultate, god, i hated those days! Nu stiam cum sa ma comport, unde sa stau, cum sa stau, ce sa fac daca am nevoie la toaleta, muream de frica daca temea era gresita ( doamne fereste sa vin fara ea), nu stiam niciodata cand si cum trebuie sa dau banii.
Now it's even worse. Chiar daca e comod si economisesc timp nu-mi place sa vina copilul la mine acasa. Fa curat, schimba prosoapele la baie si pune-te pe asteptat cu 30 de minute inainte ca poate vine mai devreme, chiar daca ajunge mai tazriu si nu da telefon sa anunte ca intarzie. Daca merg eu am de infruntat diferite zone ale orasului, mai mult sau mai putin dubioase, alte cartiere, alti caini, alte case cu obicieiuri care de care mai...diferite.
Cel mai umilitor mi se pare insa atitudinea parintilor care au senzatia ca ei iti fac un serviciu pentru ca iti dau niste bani. Din punctul meu de vedere e ca atunci cand vine instalatorul: ai o teava sparta, omul vine, repara, te porti politicos cu el, nici prea firendly, nici indiferent, l-ai platit, a plecat, papa. Dar nu. Sunt parinti care uita sa dea copiilor banii cand vine profesorul de meditatie sau nu-i dascalesc suficient cu ' nu uita sa dai banii!'. E umilitor sa-i ceri, pe de alta parte e munca ta si esti platit la ora. E aiurea dupa ce spui la telefon costul sedintei sa te trezesti in prima ora ca parintele a decis sa mai negocieze un pic prin copil si primesti alta suma. E aiurea sa mergi la meditatie, sa stii ca parintele e acasa si acesta sa nu iasa nici macar sa-ti spuna ' buna ziua'.
Nu toate sunt asa, bineinteles. Exista si oameni ok, care te trateaza normal si nu te fac sa te simit nelalocul tau. Si nici factorul material nu poate fi ignorat. Din meditatii poti castiga inca un salariu. Ma bucur insa ca momentan nu mai am de-a face cu meditatiile si toata increngatura asta de relatii.
4 comentarii:
Mie îmi plăceau meditațiile la engleză, în schimb le uram pe cele de mate. Dar la fel și eu, mereu mă simțeam suuuper ciudat când mergeam la profesor acasă. Îmi era frică să nu sparg ceva, să nu murdăresc, să nu deranjez... Dar, noah, cu timpul te obișnuiești, cred.
Eu nu. Bine, nici n-am făcut vreo oră de meditații în viața mea. :)
Deh, alte vremuri.
Ionuca: medit la mate?!! le uraaam!!!
iar dintre toate profele mele de engleza nu mi-a palcut decat de ultima :D :D
catelul alpha: bravo tie :)
nu, nimic din ce ai spus nu e aiurea...
sistemul in care ne chinuim e aiurea. toate celelalte sunt doar consecinte.
iar oamenii sunt doar oameni.
Trimiteți un comentariu