duminică, 23 decembrie 2007

Bonuri cadou

Uneori, mai rar ce-i drept, lucrul la stat are si avantaje. Unul dintre ele ar fi bonurile cadou pe care le-am primit( pt. prima data) chiar inainte de vacanta si care in cazul meu au fost aproape echivalente cu salariul de incadrare de acum un an. Deci, un fel de prima in tichete, picata neasteptat. Initial nu stiam ce se poate face cu ele si crezand ca pot sa iau doar mancare ma intrebam cat iaurt pot sa cumpar de 7 mil :D. Scotocind pe net si dand cateva telefoane am aflat ca la Carturesti se primesc bonuri cadou! Yupiiiiiii! Dupa o clipa de egoism care a durat 24 de ore si in care am visat numai carti si ceainice mi-am luat rucsacul in spinare si bonurile in porotfel si m-am indreptat spre mai sus amintita librarie de unde am resusit, sper eu, sa iau cadouri potrivite pentru toti ce-i dragi. Nu va spun ce-am luat, ci doar ca mai am 4 bonuri si cateva personae speciale in lista, inclusiv pe mine :D


later edit ( adica pe 9.ian:D) tocmai am aflat ca ne-au impozitat bonurile, azi secretariatele au refacut salariile pe decembrie; fiecare 
om a pierdut 120 ron.
 Nice living in Romania, niciun cadou nu vine singur.

alt later edit( adica pe 17 ianuarie) ne dau banii inapoi --aia de ni luasera ca impozit pe bonuri si fusesera scazuti din salariul pe decembrie.

joi, 20 decembrie 2007

Ce vrei sa-ti aduca Mos Craciun

Chestionar realizat sub forma de ‘ Letter to Santa’ la clasa a 4-a si sub forma de desene la calsa a 2-a.

Fetilele de clasa a 4-a vor ‘a baby, a doll house, mici presents, a scary book, a parrot and a cat ( same person vrea astea), a Monopoly, a laptop, a big bear, a TV set, a pair of skates’. Una dintre fetite mi-a dat teapa si mi-a scris pe foaie un colind; greseala mea ca nu m-am uitat decat acasa.
Baietii vor ‘ a Monopoly prin Europa ( what is that?!), a computer, three boxes with Lego city, a printer, a game, a car, a vampire(?!), again a computer. Unul dintre baietei stie ca a fost ‘naugti’ si vrea doar ca Mosul sa vina sa-l vada, iar altul il asteapta pe Santa in ‘Christamas Eva’.
La clasa a 2-a e mai simplu, majoritatea au desenat brazi de Craciun cu cadouri sub ei, vor ursi si catelusi de plus, o fetita vrea penar si ‘moate’, o alta vrea ‘o bluza semi-verde si un rucsac de spioana’ ( mi-a scirs pe foaie), telefon, barci, papusi, tren, sirene, pusca, si ‘chestii de razboi’.

Tu ce vrei sa-ti aduca Mosul?

luni, 17 decembrie 2007

Craciun cu Smokie

Aseara am fost la mult anuntatul, mult asteptatul concert cu Smokie. Cu o intarziere de doar 3o de minute( se pare ca-mi place sa cronometrez asta). Terry Uttley ( only original member, bass, vocals) , Mike Craft (lead vocals, rhythm guitar), Mick McConnell(lead guitar, vocals),Martin Bullard (keyboards) si bineinteles Steve Pinnell la tobe au ridicat sala in picioare aproape imediat desi proportia tineri (around 20s) – varstnici ( around 50s) a fost egala. Am dansat si am cantat ( a se cici urlat, motiv pentru care azi n-am voce) o ora si jumatate, Somkie au cantat toate hit-urile lor de aur, no Christamas song, si nicio melodie de pe Nashville Album care mie personal imi place enorm de mult ( btw, daca-l vedeti prin oras, pls. let me know, eu l-am avut original, dar l-am pierdut :( ).
Concertul a avut loc la Sala Polivalenta din parcul Tineretului, desi nu stiu daca este cea mai buna locatie pentru un concert, mai ales cand sala are forma unui dreptunghi, majoritatea locurilor fiind pe lungime, iar boxele si scena pe latime, astefel incat sonorizarea ‘ in dunga’ nu a fost cea mai grozava ( am avut locuri foarte aproape de scena, pe una din laturile mari, what can I say, Mike Craft are un profil frumos).

Anyway, ma bucur enorm ca am resusit sa merg la concertul lor, il asteptam de multa vreme, iar la concert am mers cu….my parents :D.

duminică, 16 decembrie 2007

Staurday evening

Sambata seara cu nada, dorin si creata, una dintre cele mai placute seri de samabata.
Am avut vin, buuuun vin :D, fructe in vin, geniale, fursecuri si biscuiti de tot felul si mai ales good company and good conversation.
Casa nadei arata super, cu tot felul de chestii home made, de ei made, in baie am gasit un cosulet cu sapunuri, 10s again nada for the olive oil soap form Crete :*, nu am avut timp sa rasfoiesc bibiloteca sau sa smotocesc pisica, dar urmeaza cat de curand ( desi cred ca o sa ma smotoceasca ea pe mine, partea a 2-a).
Poze aici si aici.

In alta ordine de idei, bunic-miu a cazut in beci si si-a rupt piciorul; azi la pranz am gusta din vin si am ajuns la concluzia ca gipsul e perfect justificat :D

sâmbătă, 15 decembrie 2007

pentru ca unii pot si altii doar dau din gura

Miercuri, 19.12.07 cu Simona, in Club A, ora 19. BE there! More info?Vedeti aici!!!

marți, 11 decembrie 2007

Baiuteii

Exista anumite carti care te urmaresc cu privirea cand intri in librarie si te mustra mult timp dupa pe constiinta pentru ca nu le-ai luat. “Baiuteii” cumparata de mine la a 2-a editie nu e deloc ce m-am asteptat sa fie, adica o carte simpla, simpatica, despre o alta copiliarie comunista, intesata cu bomboane cubaneze si ciocolatele chinezesti ca lingourile. Este copilaria unor frati vazuta din doua unghiuri despartite de 11 ani distanta, presarata cu miracole si intamplari de neinteles, mai tragice tocamai pentru ca sunt vazute prin ochi ce nu pot sa perceapa raul.
Scrisa la 2 maini, am ramas surprinsa citind in ultimele pagini in interviul luat lui Filip Florian de catre Serban Axinte: “ Nu s-a intamplat niciodata, dar absolut niciodata, ca unul din noi sa intervina in capitolele celuilalt sau macar ca unul sa cunoasca intentiile celuilalt in legatura cu ce va urma.” Este incredibil, deoarece cei doi frati exprima acelasi gand in 2 voci perfect sincronizate, ce lasa unul neinteles umple celalat si in final ramai cu sentimentul ca ai pierdut si tu ceva.

Baiuteii
Filip Florian * Matei Florian
ed. Polirom, 2007
editia a II-a

duminică, 9 decembrie 2007

Weekend-uri concertistice

Sambata trecuta in Laptarie, Ada Milea, dar despre asta a scris Gramo;
Vinerea asta, pe 7.12.07, Sarmalele Reci la Muzeul Taranului Roman, in Clubul Taranului mi-am luat buletinul de sarmalist, am asteptat 40 de minute ca sa inceapa ( ca si la Iris), am ajuns la concluzia ca trebuie sa bei cel putin o bere ca sa-ti placa si sa canti din toata inima “ Ana are mere, Gina are pere” si sa ai revelatii filososfice ascultand “ Violeta duce galeata la gunoi”, iar “Telefonul nu mai suna” a fost mai adevarat ca oricand atat in spirit cat si in prezenta fizica, mai putin regretul.
Luni pe 16 dec. la Sala Polivalenta Christmas with Somkie, abia astept, mi-am luat bilet de acu’ o luna, si da, la mine lunea face parte din weekend.
Tot vineri pe 7.12.07 a fost concert aniversar Phoenix 45 de ani, big ciuciu, primul concert aniversar, tot 45 de ani a fost pe 19 nov. la Teatrul National din Bucuresti, unplugged, unde biletele au costat intre 100 si 300 de EURO, nu mi s-a parut corect fata de fani, asa ca o sa tip de fiecare data cat ma tin plamanii “ Ea studiaza tantra” in loc de “ Spune-i mirelui” pentru ca stiu ca n-o sa mai doarma nopatea Nicu Covaci ca m-am supart eu.Pacat!

later edit, adica sambata,pe 15 dec. cand m-am prins si eu ca DUMINICA e 16 nu luni!bine ca nu m-am trezit luni :P

miercuri, 5 decembrie 2007

Bucurestiul meu iubit, cat imi esti de drag!

Probabil ca exista o logica ascunsa a traficului din Bucuresti pe care eu nu pot sa o prind. Acum vreo doua joi a ploua de-a rupt, totul era blocat, eram la Budapesta pe la 7 seara si incercam sa ajung acasa. Dupa 20 de minute de stat in statie, in ploaie m-am hotarat: pe jos pana la Tineretului,3 statii cu metroul, apoi troliebuzul, apoi iar pe jos. Salvatoare idee, dupa o ora si ceva eram acasa ( necesitate de a explica ceva in paranteza: acu’ 10 ani pe vremea cand eram bobocel in liceu acelasi drum, din aceiaisi staie catre aceiasi locatie imi lua fix 25 de minute, door to door). Ieri seara—marti-- din nou ploaie, din nou 7 seara, tot Budapesta, aceiasi dorinta: sa ajung acasa. Dupa vreo 5,7 minute vine autobuzul, nesperat, cel care ma lasa cel mai aproape. Ma pregatesc sufeleteste pentru o lunga asteptare in picioare, blocata la Eroii Revolutiei, chiar langa cimitir, agatata de o bara, cu umbrela uda intr-o mana si rucsacul in cealalata, intre o tanti imblanita si cu ruj pe dinti si un nene usor afumat—la propriu si la figurat-- , rugandu-ma sa nu nimeresc si langa un copil isteric si-o bunica asijderea. Dar nu, miracol! Autobuzul e aproape gol, prind si loc pe scaun, trece fulgerator pe langa Liceul Sincai, o ia in sus repede spre Adesgo, imi zic, gata, pana aici mi-a fost, la cimitir se infunda treaba, da’ de unde, nici nu clipesc bine si suntem chiar in fata la semafor langa City Mall; o mica coada de masini pe Olteniteti, dar in 35 de minute and something sunt in fata usii. Neasteptat, nesperat, nici nu stiu ce sa fac cu cele cel putin 15 minute pe care le-am castigat.
Cand stai intr-un Bucuresti plini de gropi, de masini si de strazi inchise, cand afara mai si ploua si mai vin si sarbatorile de iarna si orice drum se calculeaza + o ora devine al naibii de debusolant sa ajungi acasa mai devreme.

--same text pe cafeneaua.com--

sâmbătă, 1 decembrie 2007

Si caii se impusca, nu-i asa

Miercuri, in laptarie, cu corinuta si rares, prima masa, al doilea rand de bancute, un ceai, o cola si o bere, fara tigari caci nu se fumeaza la acest spectacol decat daca ai foarte mult tupeu sau nepasare. Maia Morgenstern la pupitru sub bagheta lui Chirs Simion, o echipa de actori tineri printre care Ioana de Hillerin care se pare ca mi-a fost colega de facultate( corinuta o stie binisor) si Gabriel Fatu pe care se pare ca-l stim de la OTV, Antoaneta Cojocaru si Ela Ionescu, dialoguri vii, ascutite,teama si sperante. 50.000 de euro, 3 aspirine, 10 minute de pauza la 2 ore si multe vise. 2 ore si semtimentul ca am ratat ceva.

vineri, 30 noiembrie 2007

M-am saturat

M-am saturat de oameni care tusesc pe strada fara sa puna mana la gura,de gume de mestecat lipite de asfalt, de scaune, de barele din autobuz, de babe mosmondite cand urca scarile, dar cu ochi lacomi si picioare sprintene cand vaneaza scaunele in metrou, ha, v-am luat-o inainte, m-am urcat la Universitate, am o carte in mana si am de gand sa citesc din ea stand jos. M-am saturat de copii lenesi si nepasatori, dooamnaa, n-am stiut sa-mi fac tema, a fost greu, cum n-ai stiut ma, trebuia doar sa deschizi cartea si sa citesti verbele, de pusti frezati si cu vocabular redus care asculta manele la telefonul mobil cu sonorul la maxim si care se injura din doua in doua minute, de cursanti superiori care privesc de la inaltimea job-ului lor si care considera ca e sub ei sa dea un telefon atunci cand nu vin la curs sau te lasa sa-i astepti o ora, teapa, tot cu mine dati testul. M-am saturat sa ma doara picioarele si gatul si capul, sa schimb trei mijloace de transport ca sa ajung la curs si sa aflu ca nu se face, sau se face, iar dupa cincisprezece sedinte sa aud tot he don’ts. M-am saturat de oameni limitati, barfitori si rai care nu vor decat sa profite de pe urma celorlalti, iar apoi sa pozeze in Maica Tereza.
M-am saturat, m-am saturat, m-am saturat, de unde trag concluzia ca sunt o persoana foarte intoleranta.

miercuri, 28 noiembrie 2007

Ce citesc profii in cancelarie

Majoritatea nu citesc nimic. Sau citesc reviste ( gen ‘ libertatea pentru femei’), pliante de la marile magazine si de la agentiile de turism; din cand in cand apare in cancelarie “ tribuna invatamanului” pe care cate un professor o rasfoieste anemic. Azi am vazut in sfarsit o carte , se numea “ Spatiul Sacru al Inimii. O calatorie catre Marele Mister al Inimii”. Era a profei de sport. A bagat-o repede in geanta su a plecat. Macar era o carte

Romglish

Mi se intampla din ce in ce mai des sa aud in jurul meu si sa folosesc la randul meu o limba ciudata pe care parintii mei nu o inteleg decat partial. Este o limba a oamenilor tineri ( 13-20 and something) care simt probabil ca limba romana nu le mai ajunge sau este not enoygh pentru ce au ei de spus. I mean, de cate ori n-ati auzit sau folosite intr-o conversatie live or pe net, in daily life cuvinte sau expresii englezesti? Un raspuns la o intrebare banala de genul “ cum a fost aseara? “ poate arata cam asa: “ Well, a fost bine, fun and everything, un pic boring, plictisitor , dar you know, asa se intampla cand te intalnesti cu oameni pe care nu i-ai mai vazut for a long time, dar cu care ai avut multe in comun at some point in your life. Adica, e bine sa te reintalnesti cu vechii prieteni, dar pana la urma wtf, nu mai aveti nimic sa va spuneti.” Cauzele acestui limbaj pot fi multiple: teribilism ( mai ales la adoloscenti) e cool sa trantesti cuvinte englezesti, arata cat de smart esti, prostie crasa( la adulti in special, adulti care au pretentia ca-s iesiti in lume, plimbati prin oarece tari straine), lipsa de vocabular ( din ce in ce mai multi omanei intra aici); the exposure to English a oamenilor tineri ( 18, 20—up to 30) care lucreaza intr-un English speaking environment si care primesc instructiuni in engleza, le gandesc in roamana si le aplica cum le vine, usually in Romglish.

duminică, 25 noiembrie 2007

Dilema pedagogica: Ce valoare are un 10?

Acum vreo cateva saptamani cand a trebuit sa incep sa pun primele note din acest semestru am realizat ca nu stiu ce note sa le pun copiilor.
Anul trecut nu am avut acesta problema, toate clasele mele erau la fel, nu dintre cele mai bune, deci toti copiii erau cam la acelasi nivel.
Dar anul asta avand o clasa de intensiv a aprut si dilema: este un 10 la intesiv egal
cu un 10 la neintensiv?
Este normal ca un copil de la intensiv, care invata, face teme si proiecte,
se implica in discutiile din clasa, sa aiba aceeasi nota ca unul dintr-o clasa normala
( ca sa nu zic slaba) unde cerintele mele sunt mai mici, normal, potrivite cu nivelul elevilor ?
Avand in vedere ca notele din 5-8 conteaza pentru intrarea la liceu pot eu sa dau unui copil mediu, dintr-o clasa normala, cu cerinte mai mici nota 10, cand pentru aceiasi nota un copil de la intensiv munceste 
de 5 ori mai mult? 
Sau, in aceleasi conditii, pot eu sa nu-i dau?
Sistemul unic de notare de la 1 la 10 nu este unul obiectiv.
Chiar daca pe hartie exista criterii foarte clare de notare ele nu pot fi aplicate in mod egal deoarece copiii nu sunt egali, au capacitati diferite de invatare si de asimilare.
Pot eu sa dau aceeasi nota unui copil care pentru o lucrare pregateste 5 lectii in timp ce altul pergateste doar una? Nu intelege in mod indirect cel care invata mai mult ca pentru acelasi 10 putea sa invate doar o lectie in loc de 5, iar restul timpului sa si-l petreaca aiurea?
Aici probabil ar trebui sa intervina constiinta elevului fata de ceea ce invata, faptul ca invata pentru el, nu pentru note, nu pentru altii.
Dar hai sa fim realisti, cati dintre ei o au, cati dintre noi am avut-o din scoala primara?!
E aiurea sa termini un text cu o intrebare retorica, dar nu am
 nicio concluzie la care sa ajung, 
in afara poate de cea din tag.

diferite raspunsuri la intrebarea din titlu, pe cafeneaua.com,
 conferinta cu acelasi nume. 

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

alte texte

pe cafeneaua.com

un targ, cateva carti, multe tentatii

Am fost la Gaudeamus. 6,5 ore, dintre care una pe scari la un fruct de vorba cu nada si patricia ( nada banane, eu si patricia mere), 3 la carti, edituri si vorba printre, iar restul de 2,5 pe drum( dus-intors).
Ce-am luat : " Cultural Theory and Popular Culture--a reader--" ( deja ma simt mai desteapta :D) de la Longman, " mitologia stiintifica a comunismului" de Lucian Boia, 
Humanitas, " Misterul Catedralelor" de Fulcanelli ( habar n-am cine e :P) si material didactic : "London", Penguin Readear, " A Hisory of Britain Through Art"  si " The Musicians of Bremen".
Ultimele 2 sunt luate de la depozitul de carte distributie--cred--, foarte ieftine 9 ron fiecare; am scotocit in niste cutii, imi pare rau ca nu am avut timp mai mult sa scotocesc mai bine 
deoarece toate cartile erau foarte iefine acolo. La Longman nu au putut sa-mi dea bon, a rams sa-mi trimita factura prin posta, nu aveau casa de marcat, computer, doar un calculator mic de birou-- strange--,in timp ce Humanitasul era dotat cu 3 laptop-uri.
Nada si-a luat "Printesele"--beautiful, beautiful book-- de la Velant( they have tea and cookies there :D), iar Patricia a ramas sa vada.
Toate cartile au reducere de 20 % , dar pentru Polirom puteti sa mergeti la libraria lor de langa Facultatea de Sociologie unde beneficiati de aceeasi reducere tot timpul, so save de money for other books at the fair.
imi pare rau ca n-am avut timp si rabdare mai multa, multe, multe carti, multe lansari, putine zile.