pui aproape chinezesc si the giant poale-n brau

inainte de a fi bagat la cuptor:



si dupa:






reteta de pui e cea de aici, retata de poale-n brau la cerere, ca mi-e lene acu' sa scriu :)

despre traduceri si note de subsol

Nu sunt o experta in traduceri, am foarte putina experienta in acest domeniu,dar stiu ca meseria de traducator presupune foarte foarte multa munca. Ea presupune cunoastera la prefectie a doua limbi: cea din care traduci si cea in care traduci.
Mai stiu ca ' a traduce' inseamna sa transpui un text/ o fraza dintr-o limba in alta, ori de cele mai multe ori nu exista echivalente perfecte intre cuvine, ori un cuvant nu poarta aceeasi incarcatura semantica( si/ sau culturala) in cele doua limbi cu care operezi. Si asta-i inca partea usoara: cand ajungi la expresii sau jocuri de cuvinte 'a traduce' devine deja un lucru extrem de dificil.

Aici intervin notele de subsol: cand nu poti transpune perfect, explici intr-o nota de subsol ceea ce a vrut sa spuna autorul si de ce limba in care traduci nu detine mijlocul de redare perfecta.
Dar notele de subsol mai au si alte menire, aceea de a educa cititorul si de a face intelesurile clare. Nu intotdeauna un nume sau o situatie la care face referire autorul sunt clare pentru cititor, si atunci un bun traducator( sau redactor) si o buna editie a unei carti va explica printr-o nota de subsol ce anume inseamna mentiunea respectiva. Stiu ca notele de subsol ingreuneaza lectura, dar sunt carti ( v. " Ulysses" de J. Joyce)la care notele explicative insumeaza cat inca un volum, dar fara de care lectura este imposibila.
Din aceasta cauza mi se pare ca este absolut pacat ca o initiativa atat de frumoasa ca aceea pe care a avut-o editura Leda de a reedita " In cautarea timpului pierdut" in 6 volume frumos aranjate si ingrijite, sa sufere din cauza neglijentei traducerii.

lectura obligatorie

"Despre clovni-Dictatorul si Artistul" de Norman Manea


Cu Norman Manea 'am facut cunostinta' odata cu romanul 'Intoarcerea huliganului' roman care mi-a deschis multe porti de lectura.
'Despre Clovni' este o culegere de articole scrise de N. Manea la Bard College si publicate prima oara in Roamania in 1997, insa fara doua dintre articolele cheie.

M-a impresionat foarte mult articolul " Felix culpa" care aduce in discutie pozitia lui Mircea Eliade vis-a-vis de simpatiile sale legatde de Garda de Fier si Nae Ionescu. Termenul de ' vina fericita' este folosit chiar de M Eliade care spunea in 1985 ca <<"fara acea 'felix culpa' (discipol al lui Nae Ionescu ), as fi ramas in tara. In cel mai bun caz, as fi murit de tuberculoza intr-o inchisoare">>.
Eseul lui Norman Manea ( blamat de presa romanaesca ca distrugator de valori nationale) nu arata cu degetul vina unui mare carturar, ci din contra, incearca sa explice contextul politic al perioadei intrebelice si 'deruta' multor intelectuali romani. Din aceasta cauza multe ziare internationale au considerat ca este mult prea ' bland' si chiar incearca sa scuze pozitia lui M. Eliade din acea perioada, pozitie pe care de altfel Eliade nu a explicat-o clar niciodata. Norman Manea nu vrea sa puna pe tapet vina de a fi fost simpatizant legionar, ci vina de a fi ramas dator cu o explicatie, niciodata data.

Cartea trebuie citita nu doar pentru acest articol, ci pentru ca eseurile adunate in ea fac tabloul unei epoci ( i.e epoca comunista) inca inconjurata de adevaruri nespuse, inca mistificata in gloria ei de aur si ale carei doctrine si idei au fost si sunt inca perpetuate. Am fost socata sa descopar urmatoarea fraza-adevar in epoca de aur <<" Romania a fost singura tara care a refuzat sa deporteze everii in lagarele de exterminare naziste">> fraza pe care eu am invatat-o din manulul de istorie, 7 ani dupa Revolutie !!!.

mama poate sa fie ' mandra' de mine

meniul de astazi arata asa: ciorba de legume, rasol de vacuzta, friptura de vacuza cu sos de vin si cartofi natur, si la desert melci cu mere, nuca si migdale.
Voiniceste m-am apucat la ora noua treizeci de treaba. 4 ore mai tarziu eram in stadiul asta:
-friptura de vacautza a iesit, dar prea avea gust de vaca; (alex a faost un dragut si a mancat totusi)
-cartofii i-am uitat la fiert asa ca i-am facut piure.
-la rasol am renuntat deoarece desi am fiert 4 ore! la carnea aia de vaca la ora 1,30 aveam mai multe sanse sa fac din ea un pantof decat ceva cat de cat comestibil.
-prima tura de melci a iesit relativ ok, bunutzi, a doua insa arata ca o omida uriasa, arsa pe deasupra si cam necoapta inauntru.

partea buna: ne-a ramas o jumatate de castron de migdale si nuci prajite.

alti biscuiti cu ciocolata

retata am luat-o de la Diana cu mentiunea ca in loc de margarina am folosit unt, in loc de ghimbir am pus esente de vanilie si portocala si n-am pus bicarbonat.
Biscuitii au iesit foarte buni, mai crocanti decat ceilalti.

Turta dulce

Ingrediente:
300g faina
250g zahar fin
4 oua
o ceasca ulei

1 lingurita scortisoara
1 lingurita bicarbonat
esente
cuisoare
1 lamaie

250 g miere (matza pe masa de lucru e optionala)


se bat albusurile spuma cu o treime din cantitatea de zahar.


separat, se amesteca bine bine restul de zahar cu galbenusurile, apoi se adauga jumatate din cantitatea de ulei si se amesteca; punem faina cernuta, bicarbonatul stins in jumatate de suc de lamaie, restul de ulei, mierea, esentele ( eu am pus portocale si rom), scortisoara si se amesteca bine pana obtinem o compozitie omogena.

incorporam apoi albusurile; cu cat compozitia e mai aerata cu atat turta dulce va fi mai pufoasa.

turnam compoztita intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si adaugam cuisoarele.



dam la cuptor aproximativ 20 de minute. Intre timp scoatem sucul din cealalta jumatate de lamaie si-l amestecam cu 3-4 lingurite de zahar pudra pentru a obtine glazura.
cand turta dulce e gata o scoatem si o ungem cat e calda cu glazura din zahra si lamaie.

Gata! e aboslut bestiala, cine nu ma crede sa incerce ;)

“Afara din adapost” de David Lodge

Pentru mine D. Lodge e ca un fel de Lewis Carroll. Personajele lui par mereu sa patrunda intr-o lume complet noua, paralela cu a lor, si care le fusese straina pana atunci. Aceasta se intampla in foarte multe dintre romanele sale, de exemplu in “ Ce mica-i lumea” sau “Meserie” ori ‘ Vesti din Paradis’. Pana si in “ Terapia” Tubby Passmore descopera o lume care traieste si respira dincolo de ipohondria si trairile lui interioare.

La fel ca L. Carroll, David Lodge ridiculizeaza rigiditatea si principiile britanice, mai ales pe cele catolice, punandu-si personajele in cele mai neobisnuite situatii , complet opuse experientelor lor obisnuite.

Aceasta este si povestea din “ Afara din adapost”. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Timothy, 16 ani, catolic constiioncios si obsnuit cu rationalizarile de tot felul din timpul razboilului si de dupa ( care se pare ca in Marea Britanie au durat mult mai mult in comparatie cu celelalte tari occidentale) pleaca in Germania, la Heildelberg, sa-si viziteze sora, pe Kate, care lucreaza ca secretara pentru armata americana. Acolo descopera o lume complet opusa fata de restrictiile de acasa. Permisul special pe care i-l da Kate ii ofera acces la mormane de mancare, cele mai bune conditii de cazare si distractii nelimitate, punand la incercare inclusive virtutea tanarului vizitator.

Dupa cum marturiseste autorul aceasta este cartea sa cea mai biografica, ea plecand de la un fapt real : pe cand avea 16 ani D Lodge a calatorit singur in Heildelberg, Germania, sa-ti viziteze o matusa. Armata americana si civilii afiliati ei erau singurii care aveau banii si libertatea de miscare pentru a profita din plin de hotelurile de lux, statiunile de recreere, restaurantele , casinourile si terenurile de golf ale unei Europe care inca isi revenea dupa razboi

I made cookies

reteta e asta, am luat-o de la laura adamache, cu mentiunea ca am copt biscuiteii la cuptor normal, pe care l-am lasat sa se incinga bine inainte si i-am lasat cam 25 de minute, dar m-am mai jucat la intensitate;











si pentru ca mi-a mai ramas ciocolata topita, m-am jucat pe o bucata de carton :D

daca nu-i, nu este

' Dilemataca' de noiembrie ne recomanda: un volum de corespondenta intre doi scriitori, un CD, un magazin de mancare, un articol aparut in ' Observatorul cultural' in 2005 si un volum de poezie.

Tiganii, aurul si diamantele

de Samson Iancu, ed. Tim, Resita 2009

Yuki:
O carte absolut fabuloasa despre viata emigrantilor romani in Europa, imediat dupa Revolutie.
Autorul, Sami, cum ii spun prietenii, a emigrat in Franta, la Paris, cu 11 dolari in buzunar si un rucsac in spate in care avea copilul cel mic. Pentru a se intretine si pentru a putea trimite bani familiei care ramasese in tara practica diverse meserii, de la sofer, aruncator de cutite la circ, agent de paza in magazine pana la detectiv particular. A locuit in case dezafectate, propuse pentru demolare, in masina, a dus copilul la gradinita si a avut grija sa nu lipseasca o zi de la scoala. Descopera pe strazile Parisului Brocante, sau pietele de vechituri, si o data cu ele, pasiunea pentru bijuterii; cu cativa franci cumpara bijuterii vechi, de aur, pe care le reconditioneaza sau vinde pur si simplu aurul la gram.
Momentan, Sami are propriul magazin de bijuterii la Paris si marca proprie de bijuterii, si lucreaza la volumul doi al cartii, care dupa cum mi-a promis, va fi mult mai frumos si mult mai deosebit.
***
Cartea are o oralitate foarte mare, uneori auzim 3 Sami in acelasi timp: cel care scrie la laptop, cel care este in Franta si plange de dorul copiilor si cel care traieste din plin actiunea. In ciuda unor lipsuri ( ar fi avut nevoie de un redactor mai bun), este foarte usor de citit. Curge; e ca si cum ai sta pe o banca intr-un parc, iar Sami e acolo langa tine si-ti povesteste despre Cornel, vagabondul analfabet cu vila la Nisa, despre Franklin, sotia parizianca si geloasa, despre viata in lagarale de emigranti si nu in ultmul rand despre pietre pretioase.
" Puritatea acestor diamante nu se poate observa niciodata la suprafata. Cu cat patrunzi mai mult in interior, cu atat poti sa-ti dai seama de identitatea si de valoarea lui. Pentru mine, nu exista diferente intre oameni, fiecare dintre noi este un diamant. " ( pg. 170).

Alex:
eu unul n-o sa scriu prea multe despre carte. am cateva chestii de zis doar. am inceput cartea ieri dupa-amiaza si n-am putut s-o las din mana pana n-a fost gata. asta rar mi se intampla. asa cum zicea si yuki, e ca si cum as sta cu sami la o cola si mi-ar povesti.
la sami am admirat simplitatea exprimarii si modestia de care a dat dovada intotdeauna in scrierile sale de pe cafenea, faptul ca nu s-a laudat vreodata cu ceva din ceea ce este, desi are tot dreptul.
din carte reiese de asemenea curajul cu care acest om ia viata in propriile maini, uneori cu forta, alteori cu tandrete. este curajul omului trecut prin multe situatii, curajul omului ce a trait din plin fiecare secunda.
nu stiu ce sa mai spun, felicitari sami pentru carte si pentru tot ce ai reusit sa faci, abia o astept pe urmatoarea, si daca ai nevoie de un fotograf sa ma anunti :)