Nu noi am abandonat-o pe Zuma si nici ea pe noi.
Sa te muti in alt oras cu totul, sa-ti vezi viata in saci si prietenii in cutia postala nu-i usor nici la 18 ani, cu atat mai putin la 28. Am luat decizia sa ne mutam la Sibiu intr-o noapte, am decis impreuna ca viata noastra ar fi mai buna acolo. De fapt aici, acum. Ocazia care s-a ivit era una de neratat. Planul initial era sa lasam pisica la Bucuresti, la Sibiu uram sa stam cu chirie, nu stiam unde, nu stiam cum o sa fie. Am avut 2 zile la dispozitie in august sa ne gasim cazare intr-un oras pe care nu-l cunoasteam si in care nu stiam( cu o sg exceptie) pe nimeni. Planul initial includea posibile mutari viitoare. N-aveam masina atunci. Apoi, usor usor ne-am convins ca Zuma trebuie sa mearga cu noi, era a noastra, ma uitam la ea si nu voiam sa o las. In dimineata plecarii trebuia sa vina cu noi, dar a rams la Bucuresti. De ce? Pentru ca asa trebuia si imi pare bine ca a ramas, unele chestii trebuie sa ramana acolo unde sunt.
Faptul ca avem alta pisicuta acuma inseamna ca viata noastra isi reia usor firul intrerupt acum cateva luni si incercam sa intram intr-un normal.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Noah, dacă a rămas la mama ta atunci e ok :) Dar nu știu dacă o să vă ierte repede :P
cred ca a uitat si cine suntem :)
dar pe bune acuma, matzei ii e foarte bine la mama fizic ( mancare, spatiu de alergat), dar mai ales ca bagata in seama si alintata :).
Trimiteți un comentariu