Dimineata a trebuit sa ma duc la medicul de familie ca sa-mi iau o reteta de antibiotic pentru amigdalele mele umflate si puroiate. Ajung la cabinet la 7:50 si gasesc la usa 12 pensionari. Nu i-am numarat, m-au pus ei sa ma trec pe o lista si eu eram a 13-a. Inauntru prima persoana intrase deja de 15 minute. Ma asez pe un scaun si incep sa ma gandesc: la cum stau astia sa-si povesteasca viata si bolile si in cabinet si afara ( de parca nu se intalnesc in fiecare luna) cel devreme intru pe la 11-12 si eu incep orele la 10. Mda, grea decizie: fie plec si mai duc amigdalita in spate ( sau in gat, ma rog ) inca o saptamana, fie stau si ma rog ca micii urlatori sa nu darame scoala, fie intru cu tupeu. Am ales ultima varianata, lasand 12 pensionari sa dicute despre lipsa de bun simt a tineretului din ziua de astazi.
Later today, la scoala , ora la a patra. Copiii asta pe cat sunt de isteti pe atat sunt de galagiosi; imi mananca zilele. Doi dintre ei sunt candidati aproape ora de ora la cate un colt. Azi am schimbat metoda. I-am ridicat in picioare si i-am pus sa stea cu mainile pe cap drept pe frezele proaspat geluite. In pauza nu i-am lasat, i-am pus sa copieze lectia de la colegi si le-am interzis celorlalti copii sa vorbeasca cu ei. In ora a doua aveam doua fete si doua freze pleostite, dar si muulta liniste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
:) bravo, baby! pentru ambele chestii. sunt mandru de tine :D
:)) haha ... cu tupeu !
Trimiteți un comentariu