Bunica mea care nu a fost a mea

Au fost odata ca niciodata doi batrani in floarea varstei Bineinteles ca nu au fost intotdeauan batrani, candva fusesera si ei tineri ,cine isi mai aduce aminte cand, dar eu i-am cunoscut batrani in floarea varstei. S-au iubit, s-au casatorit si si-au jurat iubire vesnica. Au facut doi copii si copiii le-au facut nepoti. Au avut grija de ei si au iubit dezinteresat fiecare suflet care le-a intrat pe usa, fie el de nepot, catel, pisoi sau ruda indepartata. In ultima vreme erau mai mult singuri, ei doi, intr-o casa mare, tinandu-se de mana in timp ce se uitau seara la televizor. Trecusera timpurile cand le era casa plina. Apoi unul dintre ei n-a mai fost. Celalalt a cazut in genunchi la mormant si a plans si i-a cerut iertare daca o suparase cu ceva vreodata. Eu n-am fost acolo. Acum e doar un suflet mare intr-o casa mare care si-a pierdut sufletul.