rusine, rusine,

o luna fara doua zile, atat mi-a luat sa termin " Guermanes", volumul 3 din " In cautarea timpului pierdut". E adevarat ca am trei scuze: una, am citit o bucatica dintr-o carte in paralel, de vreo 2- 3 sapatmani plec impreuna cu alex dimineata si mi-e cam jena sa-mi scot cartea dupa ce-l fac sa ma astepte 10 minute dimineata peste ora lui normala de plecat, iar a treia, cand citesti Proust nu poate sa fie decat slow reading.

iar acum, dupa ce l-am terminat mintea mi-e plina de personaje si interbari, oare ce mai fac Odette si Oriane ( imi plac foarte tare numele personajelor feminine) si Albertine, si Swann o sa moara si nu vreau asta, bunica nu mai e, iar zilele la Balbec duse sunt. Este incredibil cat de puternice sunt imaginile care imi ramn dupa lectura, la naiba, nu-s decat niste randuri scrise, dar eu ma plimbeam aievea pe plaja aia si pot sa jur c-am vazut rochia ducesei.