luni, 21 ianuarie 2008

Ma numesc Rosu

Am reusit sa termin in sfarsit cartea cu miniaturisti a lui Orhan Pamuk. Este o carte care cere slow reading, nu am putut sa o citesc oricand si oricum, mi-a trebuit o dispozitie anume, de liniste si pace, de timp nesfarsit. Nu am sa-i fac ‘ portertul’ si nici n-am sa spun despre ce este vorba in ea, nu este o carte care poate fi inteleasa prin prisma unei recenzii sau povestiri, este o stare. Povestea te cuprinde si te invaluie treptat si asemeni ultimei picturi, esti purtat din colt in colt fara sa vezi niciodata ce se afla in centrul imaginii. E greu de spus ce te mana pana la final, si desi esti luat drept unic martor si ai senzatia ca tu stii totul, curiozitatea iti este condusa ici si colo dupa placul fiecarui personaj
Asemeni celorlalti devii si tu un ‘ meddah’ , iar la sfarsitul cartii iti poti spune si tu povestea :‘ eu, cel ce le-am aflat pe toate si n-am stiut nimic’.

5 comentarii:

miclowan spunea...

am inceput/o in iarna, si am lasat-o in Radauti, mi s/a parut interesanta abordarea, multitudinea de perspective, vreau sa o termin

nadaella spunea...

sounds interesting...

alecs spunea...

daca nu mi-ai fi dat deja jdemii de carti, ti-as fi cerut-o si pe asta. dar e timp :)

YukiAme spunea...

pai ti-o aduc :)

alecs spunea...

we'll talk :)