vineri, 4 ianuarie 2008

Plimbare in parc. Overheard in my head

--Ce bine e!
--Da, e bine. Ba nu, nu e bine.
--Cum nu e bine?
--Pai, nu e; desi e.
--Da, stiu, nu e.
--Si de ce nu e totusi bine!?
--Pai, pentru ca nu e. Stii si tu ca nu e. Desi e.
--Da, stiu.
--Nici eu.

--Hm, a venit?
--O sa fie acolo.
--Sau poate nu.
--In mod sigur o sa fie acolo, il cunosc.
--Pe naiba!

Ce ciudat, aer, ger, zapada, parc, zapada, alb, aer, frig, aer, alb, zapada, vama?!

Rad, imi e bine, imi vine sa ma arunc in lac, dar cred ca e inghetat.
--Poti sa incerci totusi.
--Nu cred ca ma lasa.

Hm, stai odata locului, nu vreau sa-ti fac nimic. Hm, un fir de par; e ....
Daca eu tac si vezi ca tac, si stii de ce tac, de ce nu taci si tu? Smile :)

As vrea……..mmmm, as vrea, stiu eu, mmmm, stii tu, ah! De ce nu ma opresti sub un brad sa mi-l scuturi in cap si apoi sa razi si sa fugi si sa ma lasi sa ma simt ciudat!?

Vreau sa…dar nu pot. Dar stiu ca pot. Si totusi nu pot. Ti-am zis ce nu pot si de ce nu pot. Ai
zambit la mine din toti ochii si m-ai luat in barte :).

Ce bine e! :)
Aha, e bine :)
Am uitat de ce sunt aici.
Si eu, dar e bine.
Adica, chiar nu conteaza unde sunt, dar asta e exact locul in care ar trebui sa fiu. Si sunt.
Wow! :)

2 comentarii:

alecs spunea...

suna idilic :)

YukiAme spunea...

initial voiam sa spun ca ' a fost'; adevarul este ca ' este!' :)