retrag ce-am spus mai devreme pentru ca dracovenia a iesit.voiala:
duminică, 30 mai 2010
sâmbătă, 29 mai 2010
vineri, 28 mai 2010
it's all about the veggies
...and the chicken
Big plans for this weekend. All week I've been dreaming about going to the market and buying all sorts of wonderful baby veggies and finally today i did it. came home with four beautiful courgettes, 4 bunches of spring onions, and 2 of garlic, 2 kilos of spring potatoes, 4 red onions, 2 red peppers and 2 green, 3 young celeries( too bad that in my market you hardly ever find celery leaves), baby carrots, baby parsley, dill and some more parsley, mushrooms, tomatoes, cucumbers and I'm pretty sure I'm forgetting something....oh, yes, the chicken.
The planned menu is vegetable soup with garlic croutons :), mushroom risotto with baby carrots :)( I've been craving for risotto for about 6 months now) , cherry pie or cherry cake ( i haven't decided yet) and the chicken. In the oven. Roasted. With potatoes. For him.
aaa, and lots and lots of wonderful salads to eat during and in between meals ;)
and for the time being I'm enjoying my dinner: nachos with celery leaves :D
sursa foto
sâmbătă, 22 mai 2010
A Clockwork Orange
the book and the movie
by Anthony Burgess and Stanley Kubrik
Cred ca este pentru prima data cand nu pot sa separ cartea de film si tot pentru prima data consider ca filmul este esential pentru intelegerea cartii.
Atat din film cat si din editia americana lipseste ultimul capitol al cartii and in my opinion is only for the better. In ultimul capitol Alex se cuminteste, devine un baiat normal, iese din adolosenta si isi doreste o viata linistita, o sotie, un copil; deja se simte cum usor usor isi pierde si vorbirea nadsat. This final chapter may lead you to believe that all this strange language is just a metaphor for the generation gap; the teenager who is unable to communicate with his parents. Because of this metaphor one may also believe that all the violence described in the book is again a metaphor for the unjustified, strange range that captures us and makes us unrecognizable when we are teenagers.
But the book is much more than this; it's a critique to any totalitarian system and to any attempt from the part of the government to control the people, hence the metaphor of the clockwork orange, the mechanical human being, trained to respond to stimuli. It raises the question of the free will and of good and evil and also of choice.
It is no wonder to me that the book came to raise violence and groups of young people were inspired by it; Alex is no loser. And although by the subtle comparison with Christ we might see him as a victim of the system in the eyes of many he may perfectly pass as a hero. As Alex, my husband, says the book and the movie were the starting point of the punk mouvement and it's strikingly strange how in the last pages Burgess anticipates even the hairstyle of the punks.
by Anthony Burgess and Stanley Kubrik
Cred ca este pentru prima data cand nu pot sa separ cartea de film si tot pentru prima data consider ca filmul este esential pentru intelegerea cartii.
Atat din film cat si din editia americana lipseste ultimul capitol al cartii and in my opinion is only for the better. In ultimul capitol Alex se cuminteste, devine un baiat normal, iese din adolosenta si isi doreste o viata linistita, o sotie, un copil; deja se simte cum usor usor isi pierde si vorbirea nadsat. This final chapter may lead you to believe that all this strange language is just a metaphor for the generation gap; the teenager who is unable to communicate with his parents. Because of this metaphor one may also believe that all the violence described in the book is again a metaphor for the unjustified, strange range that captures us and makes us unrecognizable when we are teenagers.
But the book is much more than this; it's a critique to any totalitarian system and to any attempt from the part of the government to control the people, hence the metaphor of the clockwork orange, the mechanical human being, trained to respond to stimuli. It raises the question of the free will and of good and evil and also of choice.
It is no wonder to me that the book came to raise violence and groups of young people were inspired by it; Alex is no loser. And although by the subtle comparison with Christ we might see him as a victim of the system in the eyes of many he may perfectly pass as a hero. As Alex, my husband, says the book and the movie were the starting point of the punk mouvement and it's strikingly strange how in the last pages Burgess anticipates even the hairstyle of the punks.
chicken livers with caramelized onions and mashed potatoes and cucumber salad
Ingredients:
1.
~500g chicken livers
2 large onions
1 teaspoon of each:pepper, dry parsley, savory
oil for frying
Wash the livers and remove all the extra fat; let in a sieve to drain.Heat some cooking oil, chop the onions and fry them till yellow; add the livers and fry them on both sides; add ~250 ml of water mixed with the pepper, dry parsley and savory and salt to taste; stir gently. Turn the heat to medium small and cook for about 25 minutes, stirring from time to time.
2.
1kg of potatoes
50 g of butter
salt
Peel, wash and boil the potatoes. Mash them, adding the butter and salt to taste.
3.
4 cucumbers
a handful of fresh parsley and dill
1 table spoon olive oil and one of vinegar
3 cloves of garlic
salt
Peel, wash and cut the cucumbers; wash the parsley and the dill and chop them finely; crush and slice the garlic; mix everything in a bowl, adding the oil and vinegar.
4.
one large onion
half table spoon of castor sugar,
one tablespoon of oil.
Cut the onion and fry it into the oil until yellow; add the sugar, mix and turn off the heat.
serve 1,2,3,and 4 together, you won't regret it :)
Noapte buna, copii!
ultimul roman a lui R.P. Gheo pare interesant; citit fragment in Dilemateca de mai.
in alta ordine de idei, this weather sucks, e al treilea weekend cu ploaie in sir.
in alta ordine de idei, this weather sucks, e al treilea weekend cu ploaie in sir.
joi, 13 mai 2010
Everyman
de Philip Roth preia titlul si tema unei moralitati ( piesa religioasa) din secolul 15( ' The Summoning of Everyman').Acolo personajul ' Everyman' moare si urmeaza sa fie dus la judecata de apoi. Cu el se afla " Prietenia", " Bunurile Materiale", "Cunoasterea", " Cele cinci simturi", "Discretia", " Frumuseatea", " Rudele", " Confesiunea", " Taria" si " Faptele Bune". Aceste gen de piesa se juca pe scene mobile cu ocazia sarbatorilor de Paste. Piesa reperezina o alegorie care ne invata cum un bun crestin trebuie sa isi traiasca viata si o meditatie asupra existentei. De-a lungul ei personajul Everyman, intruchipare a tuturor oamenilor, pledeaza pentru iertare si incearca sa convinga celelalte 'personaje' sa il insoteasca. Singurele care nu il parasesc sunt Faptele Bune.
Philip Roth propune o interpretare moderna a alegoriei: la fel ca in piesa, cartea incepe cu o inmormantare. In jurul gropii se afla rudele decedatului: cei doi fii din prima casatorie, una din cele 3 sotii ( a doua) impreuna cu fiica lui, fratele sau si cumnata sa, o asistenta medicala care l-a ingrjit in ultimii ani si care a fost si ultima sa aventura sexuala. Tot ca in piesa vocea care ne insoteste este a decedatului, dar in loc de o argumentare pentru salvarea sufletului avem o poveste: personajul ne povesteste viata, caci noi cititorul suntem singurul martor obiectiv pe care il poate avea. Nu este o viata prea grozava, 3 casatorii esuate, multe aventuri sexuale, tradarea viselor pentru bani, o viata fara gandul la ziua de maine, un corp care cedeaza usor usor si este supus unor mai multor operatii, invidie fata de sanatatea fratelui, moartea mamei sale intr-un spital si pe care nu o mai prinde in viata fiind plecat cu una dintre amantele sale, incercarea disperata in ultimii ani de a reveni la adevaratrle valori: arta, familia, intelegerea cu sine insusi.
Daca pentru spectaorul mediaval mesajul piesei este unul foarte clar: traiaste-ti viata simplu, in pocainta, fa bine si nu iubi banul, caieste-te pentru faptele rele cat inca esti inca in viata, cititorului modern nu i se transmite niciun mesaj. Personajul nu pledeaza pentru iertarea noastra, isi recunoaste greselile fata de cei dragi si doreste sa nu ii fi facut sa sufere, dar nu are pretentia ca povestea sa sa serveasca drept exemplu.
Per total cartea nu mi s-a parut a fi o capodopera. Este foarte bine scrisa si curge lin, insa privata de comparatia cu modelul original isi pierde foarte mult din semnificatii. Paginile cele mai reusite mi s-au parut cele din final cand, plimbandu-se prin cimitir, personajul discuta cu groparul, acelasi care a sapat gropile parintilor sai si care probabil o va sapa si pe a sa.
Philip Roth propune o interpretare moderna a alegoriei: la fel ca in piesa, cartea incepe cu o inmormantare. In jurul gropii se afla rudele decedatului: cei doi fii din prima casatorie, una din cele 3 sotii ( a doua) impreuna cu fiica lui, fratele sau si cumnata sa, o asistenta medicala care l-a ingrjit in ultimii ani si care a fost si ultima sa aventura sexuala. Tot ca in piesa vocea care ne insoteste este a decedatului, dar in loc de o argumentare pentru salvarea sufletului avem o poveste: personajul ne povesteste viata, caci noi cititorul suntem singurul martor obiectiv pe care il poate avea. Nu este o viata prea grozava, 3 casatorii esuate, multe aventuri sexuale, tradarea viselor pentru bani, o viata fara gandul la ziua de maine, un corp care cedeaza usor usor si este supus unor mai multor operatii, invidie fata de sanatatea fratelui, moartea mamei sale intr-un spital si pe care nu o mai prinde in viata fiind plecat cu una dintre amantele sale, incercarea disperata in ultimii ani de a reveni la adevaratrle valori: arta, familia, intelegerea cu sine insusi.
Daca pentru spectaorul mediaval mesajul piesei este unul foarte clar: traiaste-ti viata simplu, in pocainta, fa bine si nu iubi banul, caieste-te pentru faptele rele cat inca esti inca in viata, cititorului modern nu i se transmite niciun mesaj. Personajul nu pledeaza pentru iertarea noastra, isi recunoaste greselile fata de cei dragi si doreste sa nu ii fi facut sa sufere, dar nu are pretentia ca povestea sa sa serveasca drept exemplu.
Per total cartea nu mi s-a parut a fi o capodopera. Este foarte bine scrisa si curge lin, insa privata de comparatia cu modelul original isi pierde foarte mult din semnificatii. Paginile cele mai reusite mi s-au parut cele din final cand, plimbandu-se prin cimitir, personajul discuta cu groparul, acelasi care a sapat gropile parintilor sai si care probabil o va sapa si pe a sa.
sâmbătă, 8 mai 2010
desert cu crema de vanilie si ananas
Ingrediente:
*piscoturi ( cata tava aveti)
*2 conserve de ananas
*rom ( cat va place de alcoolizat)
Pt. crema de vanilie: 4 oua, 500 ml lapte, 100 g zahar, esenta de vanilie, 40 g amidon.
Se face o crema de vanilie calsica, retata aici
Insiropam piscoturile in sucul de la ananas amestecat cu rom ( ochimoetric, pe gustate :P). Le asezam frumos in tava si apoi turnam un strat de crema de vanilie.
Punem deasupra ananas si apoi alt strat de crema de vanilie.
Eu am avut doua boluri, pentru unul mi-a ajuns creama si am mai pus deasupra un piscot maruntit bine cu un varf de lingurita de scortisoara, pentru celalalt nu, asa ca am lasat asa si am ornat cu niste cirese amarui.
Se da la frig cat va putei abtine :)
*piscoturi ( cata tava aveti)
*2 conserve de ananas
*rom ( cat va place de alcoolizat)
Pt. crema de vanilie: 4 oua, 500 ml lapte, 100 g zahar, esenta de vanilie, 40 g amidon.
Se face o crema de vanilie calsica, retata aici
Insiropam piscoturile in sucul de la ananas amestecat cu rom ( ochimoetric, pe gustate :P). Le asezam frumos in tava si apoi turnam un strat de crema de vanilie.
Punem deasupra ananas si apoi alt strat de crema de vanilie.
Eu am avut doua boluri, pentru unul mi-a ajuns creama si am mai pus deasupra un piscot maruntit bine cu un varf de lingurita de scortisoara, pentru celalalt nu, asa ca am lasat asa si am ornat cu niste cirese amarui.
Se da la frig cat va putei abtine :)
musaca vegetariana
Ingrediente:
800 g cartofi
1-2 vinete mari ( eu am pus doua pt. ca-mi plac mult vinetele)
un dovlecel mediu
1 legatura usturiu verde
1/ 2 legatura marar
250 g rosii din conserva
o mana de rosii cherry
Preparare:
* se curata cartofii si se fierb
* se curata vinetele ( eu le tai in dungi, ca in poza), se taie rondele, se presara sare pe ele si se lasa sa se scurga apa pe servetele absorbante sau intre doua tavi
* se curata dovlecelul, tot in dungi, se taie felii si se prajesc; se scot pe servetele absorbante
* se prajesc vinetele si se scot si ele pe servetele absorbante; vinetele sunt mari ' consumatoare' de ulei, asa ca aveti grija.
* dupa ce s-au fiert cartofii se taie rondele si se aseaza in tava: un strat de cartofi, la mijloc un strat de vinte si apoi stratul de dovlecei, apoi iar cartofi, si eu am incheiat cu vinete :)
* usturoiul si mararul se taie marunt, apoi impreuna cu rosiile, sare, piper se dau prin blender
* se toarna peste si se dau la cuptor 20 de minute.
enjoy :)
Nota:
a iest un pic prea grasa, cred ca data viitoare fac vinetele pe gratar.
duminică, 2 mai 2010
The handmaid's Tale
by Margaret Atwood
Candva in anii '80 o secta religioasa il asasineaza pe presedintele Americii si pune stapanire pe America. Se numesc Republica Galaad si prin politica lor predica o reintoarcere la valorile traditionale si la rolul traditional al femeii si barbatului in societate. In aceasta noua lume femeia nu poate avea decat 3 roluri: sotie, daca face parte dintre credinciosi si din elita societatii, bucatareasa ( 'Marthas' sunt denumite in roman) sau 'camerista'. Barbatii sunt majoritatea Comanders, cei care detin puterea sau membrii ai fortelor politienesti. Toti ceilalti au fost exterminati, intr-un fel sau altul. Cei care nu se supun sunt omorati sau trimisi in colonii unde, daca au noroc, cultiva fructe si legume, iar daca nu, curata deseurile toxice.
Cameristele nu au nume, ele se numesc Offred( ' a lui Fred'), Ofwarren( ' a lui Warren'), Ofglen ( ' a lui Glen') , iar rolul lor este de a naste copii. In aceasta societate foarte multi indivizi sunt sterili, mai ales cei din elita. Pentru a obtine copii sunt folosite aceste cameriste, femei cu ovare valabile, care stau in casa Comandantilor si o data pe luna fac sex cu acestia, fara sa se miste, fara sa vorbeasca si in prezenta sotiei Comandantului.
In aceasta societate femeile nu au dreptul sa detina proprietate, nu au dreptul sa citeasca sau sa scrie, nu pot iesi nicaieri si nu pot face altceva decat rolul care le-a fost atribuit: sotiile stau, bucataresele au grija de casa, iar cameristele nasc. ' Pantece umblator' se denumeste ironic Offerd. Daca esueaza si nu raman insarcinate sunt declarate ' nefemei' si sunt trimise in colonii.
Margaret Atwood este considerata scriitoare feminista desi niciunul dintre romanele sale citite de mine pana acum( ' Penelopiada', ' Ochi de Pisica', ' The Edible Woman' si acesta) nu se incadreaza complet si total in acesta linie. ' The Handmaid's Tale' poate fi analizat din perspectiva feminista pana la un punct: opresiunea femeilor intr-o societate patriarhala, privarea de libertate, controlul total exercitate de barbati asupra femeilor( de la lipsa unui nume pana la lipsa libertatii fizice efective). Pe de alta parte autoarea critica pozitia feminista radicala. Asemeni protestelor feministe impotriva pornografiei expilicte, a transformarii femeii intr-un obiect sexual prin asptect( corp, haine, machiaj) Republica Galaad arde revistele pornografice, machiajul este intrezis complet, la fel si orice tratament de infrumusetare, iar hainele femeilor sunt fara exceptie lungi si complet lipsite de forma, scopul lor fiind doar acela de a acoperi cat mai bine corpul femeii.
Adevarata critca a romanului se indreapta insa spre radicalismul religios si societatea totalitara, romanul fiind o distopie care se incadreaza perfect in serie alaturi de '1984' si ' Minunata lume noua'.
Candva in anii '80 o secta religioasa il asasineaza pe presedintele Americii si pune stapanire pe America. Se numesc Republica Galaad si prin politica lor predica o reintoarcere la valorile traditionale si la rolul traditional al femeii si barbatului in societate. In aceasta noua lume femeia nu poate avea decat 3 roluri: sotie, daca face parte dintre credinciosi si din elita societatii, bucatareasa ( 'Marthas' sunt denumite in roman) sau 'camerista'. Barbatii sunt majoritatea Comanders, cei care detin puterea sau membrii ai fortelor politienesti. Toti ceilalti au fost exterminati, intr-un fel sau altul. Cei care nu se supun sunt omorati sau trimisi in colonii unde, daca au noroc, cultiva fructe si legume, iar daca nu, curata deseurile toxice.
Cameristele nu au nume, ele se numesc Offred( ' a lui Fred'), Ofwarren( ' a lui Warren'), Ofglen ( ' a lui Glen') , iar rolul lor este de a naste copii. In aceasta societate foarte multi indivizi sunt sterili, mai ales cei din elita. Pentru a obtine copii sunt folosite aceste cameriste, femei cu ovare valabile, care stau in casa Comandantilor si o data pe luna fac sex cu acestia, fara sa se miste, fara sa vorbeasca si in prezenta sotiei Comandantului.
In aceasta societate femeile nu au dreptul sa detina proprietate, nu au dreptul sa citeasca sau sa scrie, nu pot iesi nicaieri si nu pot face altceva decat rolul care le-a fost atribuit: sotiile stau, bucataresele au grija de casa, iar cameristele nasc. ' Pantece umblator' se denumeste ironic Offerd. Daca esueaza si nu raman insarcinate sunt declarate ' nefemei' si sunt trimise in colonii.
Margaret Atwood este considerata scriitoare feminista desi niciunul dintre romanele sale citite de mine pana acum( ' Penelopiada', ' Ochi de Pisica', ' The Edible Woman' si acesta) nu se incadreaza complet si total in acesta linie. ' The Handmaid's Tale' poate fi analizat din perspectiva feminista pana la un punct: opresiunea femeilor intr-o societate patriarhala, privarea de libertate, controlul total exercitate de barbati asupra femeilor( de la lipsa unui nume pana la lipsa libertatii fizice efective). Pe de alta parte autoarea critica pozitia feminista radicala. Asemeni protestelor feministe impotriva pornografiei expilicte, a transformarii femeii intr-un obiect sexual prin asptect( corp, haine, machiaj) Republica Galaad arde revistele pornografice, machiajul este intrezis complet, la fel si orice tratament de infrumusetare, iar hainele femeilor sunt fara exceptie lungi si complet lipsite de forma, scopul lor fiind doar acela de a acoperi cat mai bine corpul femeii.
Adevarata critca a romanului se indreapta insa spre radicalismul religios si societatea totalitara, romanul fiind o distopie care se incadreaza perfect in serie alaturi de '1984' si ' Minunata lume noua'.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)