Joi a fost sedinta pe sector cu metodistii si profesorii debutanti. A fost unul dintre acele rare momente in care m-am simtit adult, a grown-up person. ‘Destinele’ unor oameni ( a se citi copii) depindeau si de mine. A fost ciudat, sa simit ca am un fel de putere, ca hotararile tale sunt indeplinite, iar parerile tale sunt ascultate si respectate de oameni mari ( a se citi profesori cu vechime). Cand am revenit la stadiul de invatacel si am aflat ca trebuie sa merg la un curs de 4 ore am redevenit eu. Ma simt ciudat in cancelarie, nu simt ca locul meu este acolo, nu stiu cum sa relationez/ socializez cu ceilalti profesori. Anul trecut discutam cu doua persoane,Manu, o alta profa tanara si sefa de catedra, ambele un fel de outesideri ca si mine. Anul asta Manu a plecat. In cancelarie ajung sa gandest lucruri rele despre oamneii din jurul meu, grijile, discutiile si problemele lor nu sunt si ale mele, desi, teoretic, sunt. Ma simt mai bine printre copii, chiar daca uneori imi fac capul calendar, dar simt ca am mai multe in comun cu ei decat cu oamenii mari. . Cred ca ma simt mai bine intr-o banca decat la catedra. Inca mai am probleme cu catalogul si ma enerveaza sa-l tot car dupa mine,desi efectul lui asupra copiilor nu trebuie neglijat :P
Uneori ma intreb daca profesorii nu sunt un fel de Peter Pani, de Holden Caulfieldzi care refuza sa creasca, sa paraseasca scoala si sa se maturizeze.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
chiar din toamna am sa am dreptul sa nenorocesc copii. sunt curios cum m-ar privi profii mei din liceu daca le-as frecventa cancelaria
nu gandi asa,nu e chiar atat de nasol,:) dar no illusions, nu o sa-ti iasa bine din prima :)
multa bafta!
pfff...cred ca depinde de profesori. i-am iubit mereu pe profii care reuseau sa ne inteleaga, sa coboare la mintea noastra dar sa ne tina din frau in acelas timp...e un lucru greu de realizat...cred ca e nevoie de vocatie pt asta
Iti urez multa bafta in invatamant... Tare pacat ca profesorii sunt atat de prost platiti, ca mi-ar face placere sa predau. Apropo, ce predai?
problema e cu profesorii in varsta care nu sunt decat niste cop[ii imbatraniti in scoala, neadaptati vietii reale dar si marginalizati de copiii reali. asa apar frustrarile si gustul ala amar care persista pana la capatul zilelor.
da, si eu am avut aceeasi problema de relationare cu ceilalti profi. in schimb, acum, ca nu mai predau la scoala, cand ma intalnesc cu ei ma simt mult mai ok, mai stapana pe situatie si mi se pare ca ei sunt din alta lume... a fost unul din cele mai gaunoase medii in care am lucrat...
Trimiteți un comentariu