Sa cunoasti o femeie

Eram curioasa sa citesc ceva de Amos Oz, dar cartea asta nu m-a convins. Yoel Ravid e agent secret. Are o sotie ciudata, Ivria, si o fata si mai ciudata, Netta care se pare ca sufera de o forma usoara de epilepsie,cu accent pe 'se pare'. Sotia ii moare intr-un accident bizar/ banal si el se pensioneaza inainte de vreme si se muta in alt oras cu catel si purcel aka fiica cea ciudata si cele doua bunici. Noii vecini sunt doi americani, frate si sora, si peste gard un roman care are un catel numit Ironside. Usor usor Yoel se imprieteneste cu Arik, agentul de turism care i-a inchiriat casa. Mai are si o legatura amoroasa cu vecina americanca care are o legatura cel putin dubioasa cu fratele ei. Si cam asta se intampla in carte more or less.
Cartea te tine oracum lipit de pagina, felul in care Yoel incearca sa descopere ce-a ratat in ultima lui misiune, relatia cu Profesorul, seful sau misterios, aflam amanunte din viata sa cu Ivria, dar la fel cum personajul nu reuseste sa descopera mecanismul care tine legat de postament statueta unei feline in salt, nici noi, cicitorul, nu reusim sa-l descoperim de fapt pe Yoel.

Pe mine nu m-a convins. Poate din cazua ca romanele politiste nu ma prind ( corectat din" prinde" conform observatiei) deloc, poate din cazua ca totul in carte mi s-a parut fals si de neintels inca de la inceput. Relatia ciudata de familie pe care o au Yoel, Ivria si Netta este de neconceput pentru mine. O familie in care nu se discuta decat vremea, stirile si filmele, iar discutiile serioase nu sunt abordate niciodata, iar cand un adevar trebuie privit in fata el este suprimat cu un cuvant, iar subiectl este schimbat. O familie in care membrii ei au grija se nu ' se calce pe bataturi', sa nu se inoportuneze unul pe celalat nici macar cu o vorba, o famile falsa, dupa parera mea. Tatal are un job despre care nu se discuta, mama niste preocupari ' intelectuale' care o fac sa se izoleze, iar Netta este lasata in pace cu ciudateniile ei si presupusa ei boala. Parintii se blameaza unul pe celalat pentru boala copilului, dar niciunul nu face un efort real pentru a intra in dialog cu ea. In final, they all just let themselves be. Si cam asta e cartea. Poate ca asa cum spune unul dintre personajele secundare referitor la statueta si la mecanismul ei exista doua sau trei mecanisme care o fac sa nu se rastoarne, dar pana la urma chair nu conteaza.